Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.655
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 388.940
Total vizitatori unici: 138.496

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
-Fragment-, Adrian Ciubotaru - Proza / Literatura

Fragment -
Cand l-am cunoscut prima data credeam ca lumea e rotunda si pamantul se afla intr-o cupola sferica, iar dincolo de aceasta sunt stelele. Jucam sah in curte la el, pe prispa, iar subiectul discutiilor erau zborurile cosmice. Il intrebasem odata cum putem ajunge la stele si daca nu suntem pedepsiti pentru aceasta indrazneala, caci bunicul imi spusese ca Iuri Gagarin dorise sa ajunga la cer, insa D-zeu l-a traznit, prabusindu-se pe pamant. Ne-am certat mult pe aceasta tema, insa pana la urma m-a(m) luminat: noi nu ne aflam in interiorul unui glob, ci pe un glob (atat de mare incat rotunjimea lui nu o simtim cand mergem). Cumva m-am linistit, caci crezusem ca oamenii nu pot ajunge la stele pentru ca rachetele lor se tot izbeau de peretele globului ce inconjura pamantul nostru plat. Nu mai stiu cum de incropisem o asemenea configuratie a lumii, insa stiu ca apoi am intalnit-o schitata in anumite cosmogonii arhaice. Il chema Savin, era mai mare ca mine, iar uneori jucam si eu sah cu grupul lui, multumindu-ma ca sunt bagat in seama de niste baieti mai mari si mai culti. Ne adunam in curtea unuia dintre noi si jucam sah discutand acele subiecte ce ne umpleau imaginatia pe atunci: extraterestri, conspiratii, spioni, rapiri de copii. Curand m-am plictisit de acel grup si am inceput sa-i frecventez pe cei ce jucau fotbal, jucau tenis si se duceau la strand etc. In acel timp am aflat multe lucruri noi: cum sa dirblez pe cei mai mari ca mine, cum sa le fac mingea celor care stau 'la fileu', cum sa neutralizez impasul unui gard printr-o sarituta agila, cum sa te bati cu pietrele, noi cuvinte ce au devirginat incultura mea infantila: prezervativ, sperma etc. Au trecut cativa ani si m-am revazut cu Savin in acest grup, incepuse si el sa joace tenis cu piciorul si era destul de bun. Nu a durat mult, caci apoi a disparut, desi eram pe aceeasi strada traiam in universuri diferite: eu continuam aceleasi jocuri, iar el s-a retras in casa. Era acel baiat cuminte, ce invata, ce lectureaza, ce-l vezi mereu imbracat frumos si curat, ce saluta cu jena vechii camarazi de joaca; inspirata gestionare a preadolescentei. Savin ajunsese unui din acei baieti ce nu sunt apreciati de cei cu care umbli, insa pe care, in momentele de melancolie, ii invidiezi, caci cei mari ii lauda, la scoala sunt premiati, sunt mai cititi si mai inteligenti ca tine si totdeauna te bat la sah. Singura compensatie era cand ii prindeai in terenul de fotbal si-i driblai cu o usurinta ostentativa, si-i umileai, si-i intorceai, si le dadeai mingea printre picioare... Insa, totul era in van, la sfarsit, tot ei radeau mai bine. Si iara au trecut anii...Aveam 19 ani cand ne-am 'revazut', abia terminasem liceul, eram somer, iar Petrisor, dupa o aventura de cativa ani la Universitatea Tehnica din Iasi, revenise in orasul lui natal. Zi innorata de noiembrie, frig, iar el ma striga la porta. L-am invitat in camera si i-am observat mersul lui ezitant. Scriam un roman atunci, biroul era plin de hartii, pe noptiera patului erau aruncate carti in dezordine, iar eu eram frant de oboseala. Aveam un program destul de nesanatos, ma trezeam la ora 18:00 citeam pana spre miezul noptii, apoi ma apucam de scris pana dimineata, cand parintii se trezeau si plecau la serviciu. Apoi ieseam din dormitor, ma duceam in bucatarie ca o fantoma, mancam, iar pana la 11-12 corectam ce am scris noaptea si deja incepeam urmatorul capitol. Stabilisem acest orar pentru a interactiona cat mai putin cu vreun reprezentant al speciei umane, incercam sa ma decuplez total de lumea mea pentru a trai lumea ce o scriam. In acest context aparuse Savin cu care am stat de vorba cateva zeci de minune schimband povestile noastre. Acum era vanzator la un non-stop in orasul nostru, in urma unui esec sentimental renuntase la studiile sale universitare si fusese nevoit sa se intoarca acasa. Cunoscuse in Iasi o fata frumoasa si inteligenta care i-a luat mintile. In cinstea ei cumparase toate cartile lui Cioran ce le vazuse in fata ochilor (ea era o fanatica model), apoi totul s-a rupt; nu mai tin minte daca am uitat sau daca nu mi-a spus cum s-a rupt firul, insa e sigur ca apoi, pe culmile disperarii si-a vandut toate cartile la anticari, si aveam sute de carti SF si sute de carti tehnice cumparate in toti acesti ani, exceptand, fireste, operele lui Cioran. In discutie, eu tocmai ii ceream sa-mi imprumute cartile ce-mi lipseau din colectia lecturilor mele. In discutie, el era emotionat: ii tremura glasul, vorbea precipitat, iar oboseala mea il stanjenenea si mai mult. N-am despartit neindemanatici cu promisiunea ca ii voi intoarce vizita. A trecut o luna, romanul se zbatea in ultimele capitole cand m-am gandit sa-l vizitez. Decembrie innourat si uscat, frig, am intrat pentru prima data in casa lui ce o stiam pe dinafara de ani de zile, una din putinele case batranesti de pe strada noastra, cu prispa si facuta din chirpici. Interior modest, o familie destul de numeroasa pentru acel spatiu mic. In ungherul singurului living, in care mama cosea, un frate se uita la televizor, iar o sora tolanita curmezis pe un fotoliu visa peretii, Savin a scos o cutie si mi-a aratat ramasitele motivatiei sale de a cumpara carti. Am gasit tot ce-mi lipsea pana la gradul de cititor complet al operelor cioraniene, apoi mi-a aratat ghitara lui, apoi mi-a aratat cateva din casetele lui de suflet (nu e greu de ghicit ce fel de muzica), iar apoi am scapat, plecand usurat din acel spatiul al plangerii. Savin mi-a oferit ocazia de nenumarate ori sa vad cum functioneaza in logica de santaj personal destainuirile private ale cuiva. Se destainuia si se lamenta: si-a ratat viata, va munci ca un anonim vanzator de non-stop intr-un mic oras, apoi isi va strange niste bani si isi va continua studiile in acelasi mirific oras universitar, insa deocamdata e grav: parintii sunt ca si divortati, desi inca locuiesc impreuna, fratii nu-l inteleg, el se simte atat de prost in casa parinteasca incat ar dori sa plateasca chirie in urma aluziilor tatalui cu care este certat (nu mai tin minte motivul). Eu scriam la roman si nu era indicat sa ma las patat de lumea trista si statuta a cuiva care, in cinismul artistic de care eram patruns atunci, era doar o functie de imprumutat carti. In rarele ocazii cand mai apucam sa discut cu mama am aflat cateva noutati despre Savin. Dupa ruptura de acea fata lasase totul balta si a disparut cateva saptamani de la facultate, apoi o patrula de politie l-a gasit pe plaja, in Constanta in coma alcoolica. L-au adus acasa, probabil in oprobiul micii comunitati si rusinea familiei, iar de atunci a inceput viata anonima. Maica-sa era gestionara la acelasi non-stop si i-a gasit un post de vanzator. Intrai in magazin si vedeai un tip slab, imbracat intr-o uniforma alba, ce zambea firav si complice. Intre timp, am terminat romanul chiar inainte de sarbatori si deja parcurgand cartile lui Cioran si l-am vizitat din nou sa i le returnez. L-am strigat la poarta si stanjenit am tinut piept insistentelor lui de a ma acapara din nou in lumea trista a locuintei lui, a destainuirilor ce te inlantuie, a complicitatii ce te santajeaza. A cedat si m-am simtit mai liber oferindu-i cartile peste gard; ningea, eram imbracat subtire si am motivat ca trebuie sa fug neaparat in casa. De sarbatori m-am revazut cu cativa prieteni studenti ce se intorsesera acasa. Intr-o seara cand ne veneam de la biliard, Andrei, un prieten din copilarie, de pe aceeasi strada, a insistat la mergem pe la Savin la serviciu. Era in tura de noapte, in acelasi halat alb, cu acelasi zambet subtire si vrajitoresc. Spre bucuria mea, Andrei nu-l mai vazuse de mult si au avut ce povesti printre intreruperile provocate de clientii legitimi. Ma intorc spre televizorul agatat intr-un colt al magazinului , stiri, un barbat, maltratase si violase o femeie, apoi declarase ca nu a stiut ce-a fost cu el, i-a luat dumnezeu mintile...Un politist in uniforma intra in magazin. Imi aminesc de acel moment, eram toti patru in fata discotecii si o asteptam. A iesit cu prietenul ei beat, au intrat pe poarta ce ducea in spatele discotecii si s-au pierdut in intuneric. I-am urmarit pana la terenul de fotbal si atunci a inceput aplicarea planului. Voi doi ocupati-va de el, iar noi o tinem pe fata. Metaxa de sapte stele aveti, a primit si ea cateva pumni in fata, caci incepuse sa tipe, hai taci, ca-ti place sa te futi, dar de cinci stele nu aveti, fata era culcata cu cracii in sus, in lumina intunericului se puteau distinge chilotii albi de sub fusta scurta, eram excitat, cat costa aia de cinci stele,o auzeam cum plange si geme sub loviturile virile ale baietilor, iti place, nu-i asa, iti place, hm, sucuri de care aveti, hai ca acum e randul tau, prietenul ei lesinat in iarba se trezeste, se misca, primeste cateva picioare in burta, geme, plange, futeti-o ma, ca doar nu e trecuta pe numele meu, whisky de care aveti, se screme din muschii fetei, ceva nu-i convine, iti place cum intru nervos in tine, chipsuri de care aveti, taci in mortii matii, ma termin repede, excitat la culme de plansul ei, cu aroma de pizza, dati-mi doua prezervative si o punga de chipsuri, Savin, asa face mereu, vine noaptea aici, intreaba de toate bauturile si apoi ia prezervative, ma boule, tu nu ti-ai dat seama ca e pe ciclu, eram rosu pe pantaloni si verde pe genunchi, hai Andrei sa mergem, mirosul pielii feminine si a ierbii ude mi-a persistat in timp ce ma uitam la stire. Andrei era blond si virgin, scria poezii si era student la Politehnica in Brasov, hai in parc sa ne dam in leagan si sa urlam faptul de a fi. Parcul pustiu, inghetat si impanzit de becuri colorate, pazit de doi gardieni. M-a intristat Savin asta, ca e un labagiu ca si mine, imi aprind o tigara, e ger, tot nu fumezi, ma oftica dumnezeu, ma oftica ai mei, ma oftica si Stamate care acum e preot, e casatorit, e om in toata firea, iar noi suntem niste ratati, ce frustrat esti omule, du-te-n pula mea si tu cu Eliade al tau, uneori te urasc atat de mult, incat mi-as sacrifica viata sa te distrug, sa citesc tot Eliade si toate cartile de filozofie si sa te combat pe toate planurile, zambesc, sa inteleg ca tot nu ai gasit curajul sa te duci la curve in Brasovul ala, ma oftica si oamenii ce mi se par anacronici, va fut in gura,oameni, gardienii se uita, nu se apropie. Dupa-amiaza calma, insorita de martie, cineva ma zdruncina, hai trezeste-te, Andrei, te-ai apucat de alt roman, iar pierzi noptile si dormi ziua. La tara, la discoteca, cu masina, am fost, ii explic, Savin e batut rau, e internat in spital, ce, pe ce lume traiesti, uneori e bine sa asculti zvonurile comunitatii, e o intreaga poveste de dragoste, din seara aia nu m-am mai vazut cu Savin, dupa sarbatori si-a inchiriat un apartament, s-a certat cu taica-su, s-a indragostit de o colega de servici, femeie maritata, cu copiii, a trait cu aia de la revelion, iar acum s-a dus cu maica-sa sa o ceara de nevasta, s-a dus la tara, acasa la sotul ei, noi ne iubim si vreau sa o iau pe Marinica, sotul a lesinat, norocul sau ghinionul a fost ca s-a nimerit sa vina in vizita doi fratii de ai lui, muncitori navetisti, niste namile de oameni, care cum s-au dumirit cum sta treaba au inceput sa caute pe ce sa puna mana, l-au fugarit jumatate din sat prin zapada, cu maica-sa dupa ei, tipand, in statia de autobuz a aparut un echipaj de politie care l-a salvat, plangea, Marinica imi facea toate poftele, vreau sa ma casatoresc cu ea, nu mi-o luati. Imi aprind o tigara, material epic, nu-i asa, nu am nevoie si nici nu ma intereseaza, am lasat scrisul si cititul, am devenit huligan, sunt deja contemporan cu viitoarele mele romane, esti prost, e un personaj interesant Savin asta, sa-mi aprind o tigara.


Nr. hituri: 1.266
Adaugat la data: 08:23:02, 13 Sep 2004
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.