Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 412.678
Total vizitatori unici: 150.262

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
COPACUL - frament din "Popas intr-un pas", Deliu Stejan - Teatru / Arta spectacolului

- Oare ce-i cu camionul ăsta aici?
- Nu ştiu, dar uite c?te mai vin.
- Cinci, si vor să intre in curtea noastră?
- Dar ce se ?nt?mplă? N-ai aflat?
- Nu, tu, dă-le-ncolo! Stai să-ţi spun mai departe. Ştii că unchiu’ Joe bea cam mult.
- Da.
- Şi zice că bea whisky, dar nu ştiu de unde are el whisky, zice că de pe vremea războiului. Dar la c?t bea el nu i-ar fi rămas de atunci şi dacă şi-ar fi umplut beciul de băutură.
- Şi...
- ?ntr-o dimineaţă era mahmur, şi-a aprins pipa şi m-a trimis după sticla de whisky. Dar el nu ştia că eu i-am pregătit o băutură specială şi am lucrat la ea toată după amiaza.
- Şi din ce era băutura?
- Prima dată am adus sticla de spirt şi am golit-o pe jumate. Am pus ?n ea scrum de ţigară, ardei iute pisat mărunt, boia pişcătoare, praf de puşcă...
- Da', de unde praf de puşcă?
- Din glonţul lui ăla mare din colecţie. Apoi am pus şi argilă, boabe de piper şi esenţă de rom. Dar nu mirosea destul de tare, aşa că am turnat şi coniac din sticla verde şi ştii plantă de care ţi-am dat şi ţie să guşti c?nd erai mică, din aia cu lapte c?inesc, aşa-i zice.
- Aiii..., ce rea era! Două zile m-a pişcat limba. Da’ ştiu că ai primit o bătaie... şi ai fi meritat să te bată o săptăm?nă.
- Bine, tu. Fii atentă. Şi am amestecat...
- Uite! Ce vor să facă? Ce-s alea?
- Nişte drujbe. Da' ce tare sună!... Bun, şi le-am lăsat la macerat...
- Da' ce-i aia?
- Să se pătrundă spirtul cu ardeiul, cu praful de puşcă, argila şi celelalte, şi am mai pus nişte esenţă de brad şi de rom. Mirosea bine. Am strecurat toate alea printr-un tifon şi a rămas băutura curată. Ăsta, cum era buimac de cap mi-a strigat: "Whisky!". I-am dus sticla preparată gata, a mirosit una, apoi a dat pe g?t un sfert de sticlă. Prima dată a rămas cu ochii ?ncremeniţi, de am crezut că nu simte nimic. Apoi a ?nceput să sară ?n sus şi să urle, dar eu ?ntre timp m-am tras mai la o parte şi c?nd l-am văzut ce roşu şi schimonosit e, am fugit afară ?n stradă şi m-am suit direct ?n copacul din faţa ferestrei noastre. Ăsta, cum era ?n papuci de casă, şi cu sticla ?n m?nă, c?nd să iasă ?n stradă, alunecă pe gheţuş şi cade ?n cur cu cracii ?n sus. “Jos de-acolo ticălosule! M-ai otrăvit, diavole! Foc şi pară şi otravă, mă porcule de prunc ce eşti!” Aşa zicea, pe cuv?nt. “Hai jos că te str?ng de g?t, otreapă!”
- Da' ce-i aia?
- Nu ştiu, o vorbă de-a lui... Şi după ce s-a ridicat de jos şi s-a ?ncălţat cu papucii de casă, care ?i zburaseră pe partea cealaltă a străzii, a venit la copac şi a ?nceput să dea cu bastonul lui sculptat ?n sus, după mine. Ei, dar eu eram aproape ?n v?rful copacului. Şi cum nu mă ajungea, a ?nceput să scuture tulpina copacului, şi scutură, şi scutură şi toată zăpada ?i pică ?n cap, pe chelie şi pe barbă, pe picioare apoi, de se ?ngroapă p?nă la genunchi ?n zăpadă. Şi eu tremuram ?n copac, dar m-am ţinut bine de tot să nu cad, iar el a leşinat de necaz. Abia atunci am putut să mă dau jos din copac şi ce crezi? Am picat chiar ?n poalele lui. Şi pe c?nd să mă prindă, m-am descheiat de haină şi el a strigat: “te-am prins, t?lharule!” şi lovea cu bastonul ?n haina mea, ştii ca toreadorii ăia care enervează taurii.
- Dar te-a prins p?nă la urmă?
- Nu. Că eu scap ?ntotdeauna.
- Ştiu eu. Că şi de la bătaie scăpai, că numa’ pe mine mă bătea ?ntotdeauna.
- Păi dacă tu stăteai ca mula.
- Taci mă! Da' ce tare sună drujbele astea! De-asta n-ai mai stat tu la unchiu' Joe?
- Cred ca da. Fiindcă nu m-a mai vrut.
- Auzi, eu c?nd m-am ?nt?lnit cu Nick...
- R?zi, aşa-i? R?zi şi eşti aşa de ur?tă c?nd r?zi!
- Nu cred, Nick e de altă părere...
- Parcă nu ştiu eu ce părere are Nick de tine. Păi, e prietenul meu, tu, şi mi-a spus: “Soră-ta aia, pitica, r?de ca un cal nărăvaş...”
- Da’ el ştie?
- Nu, tu, cum să ştie, ştim numai noi. Toată lumea crede că noi suntem fraţi. Şi dacă tu ?ţi baţi gura, te fac covor pe bătător.
- Cum să zic, mă? E secretul nostru! Aş muri dac-aş zice. Nu trebuie să ştie nimeni că noi am aflat! Ştii, asta ?nseamnă că noi...
- Ce? Hii! Fii atentă!
- Nu! Sper că nu! Sper că nu vor să taie plopii. După ce au depăşit cele mai ?nalte clădiri de aici. Nu, sper că nu!
- Stai că mă sui pe bolovan să văd mai bine ce se ?nt?mplă. Să ştii că nu de plopi se apropie.
- Poate vor să taie tufele din spate. Mie ?mi plăceau şi aşa crescute aiurea.
- Păi, mai trebuie tăiate din c?nd ?n c?nd şi nivelate.
- Auzi, ţi-am găsit caietul...
- Şi?
- Şi aşa m-am liniştit la ?nceput, dar după aceea n-am mai putut să dorm noaptea.
- Sper că n-ai ?ndrăznit să-l deschizi.
- Ba da şi m-am bucurat atunci...
- Ce te-ai bucurat, tu, că o să-ţi cadă unghiile! Ce-ai citit? Spune repede să ştiu dacă mai pot să fac ceva pentru tine, altfel ?ţi vor cădea toate unghiile. Dar toate! Auzi? Ce-ai citit?
- “Noi ne iubim.” Şi m-am bucurat, dar ieri seară te-am spionat c?nd povesteai cu băieţii şi te-am auzit ce-ai spus de Mara. ?nseamnă că nu-s eu. Şi n-am mai dormit toată noaptea. Tu nu ştii cum e Mara şi ce-a zis de tine, prostule.
- Ce să zic de Mara? Ea e mai mare e aproape femeie şi e discutată de toţi băieţii. Nu pot eu să nu zic de ea.
- ?nseamnă că...
- Taci tu odată că mă enervezi!
- Ştii, toată noaptea m-am g?ndit că dacă noi nu suntem fraţi nu ne putem mărita c?nd suntem mari?
- Nu, pitico, nu se poate.
- Da' de ce?
- Pentru că numai noi ştim că nu suntem fraţi, ceilalţi, cu toţii nu ştiu nimic. Şi nici nu vor şti. Numai dacă nu-ţi umblă ţie gura...
- Nu-mi umblă! Da' totuşi vreau să te ?ntreb ceva.
- Ce?
- Da' nu te superi?
- Nu.
- Sigur?
- Spune, tu o dată!
- Despre cine scriai ?n caiet?
- Ce te interesează pe tine?
- Mă interesează!
- Dă-mi pace!
- Da', mă iubeşti?
- Cum să nu te iubesc, eşti surioara mea!
- Ştiu. Da... asta-i că nu prea sunt!
- Hiii...! Doamne fereşte!
- Ce-i?
- Stai că mă sui pe bolovan să văd mai bine. Da. Nu pot să cred!
- Nuuuu!...
- Ba da, hai şi tu să vezi.
- Nuuu! Nu suport! Nuuu! Nu se poate! De ce? Nuu! Criminalii!!!
- Oare cine ne-a făcut asta?
- Copacul nostru! Nuu! Nu supooort! Fă ceva! Opreşte-i!
- N-am cum, ştii bine că nu pot!
- Du-te la ei, acuma, hai!


- Hei, cine v-a permis să tăiaţi copacul?
- Să ia cineva copiii de-acolo să nu se-nt?mple o nenorocire. Plecaţi de-acolo!
- Nu plecăm! Voi să plecaţi de aici urgent că ?l chem pe unchiu’ care e şef la... lăsaţi-ne ?n pace! Ia laba de pe mine! Chem poliţia!
- Luaţi o dată copiii ăştia că mă calcă pe nervi!
- Vezi să nu-ţi bag zahăr la rezervor să-ţi explodeze motorul. Dă-te jos de pe macara şi hai parte-n parte cu mine să-ţi arăt eu puşti, porcule!
- Auu... mă, te spun la tata şi te omoară ?n bătaie, criminalule! Aţi rupt poarta, mă. Nu vi-i ruşine, aţi venit cu cinci camioane să ucideţi un copac. Cine vă dă dreptul? Ştiţi c?ţi ani are copacul? Ce v-a făcut, mă? Ce, mă? Nu mai suport, hai să mergem că simt că mor.
- Lasă că ne răm?n plopii.
- Nu-mi trebuie plopii!
- Nici mie, dar ce să facem?
- Nu supooort! Hai că pică pe noi.
- Nu mai pl?nge, te rog.
- Aşa, tăiaţi şi plopii, gunoaielor!
- Hai la bolovan.
- Nu suport! De ce? De ce?
- Nu ştiu.
- Dar era al nostru! Era copacul nostru! Nu există ?n lume copac mai mare şi mai frumos!
- Hai aici. Pune-ţi capul aici.
- Cred că şi lui i se auzea inima ca şi ţie.
- Da.
- Ce-o să ne facem fără el?
- Plouă? A, nu. Tu erai. Stai să te şterg.
- Mă iubeşti?
- Te iubesc, pitico.
- Ne mărităm?
- Nu se poate, pitico.
- De ce?
- Nu se poate. Nu mai pl?nge! Uite, alege. Din dreapta sau din st?nga?
- Din dreapta.
- Poftim, pietricica neagră şi mie ?mi răm?ne cea albă. E bine?
- Bine...
- Atunci tu vei fi un copac cu coajă neagră. Adică poţi fi un tei. ?ţi place?
- Da. Că are acum frunzuliţe verzi frumoase şi se văd bine pe trunchiul negru. Şi vara face flori de tei. ?mi place.
- Şi eu voi fi un mesteacăn, cu coaja albă şi voi creşte ?nalt şi frumos.
- Bine! Mă iubeşti?
- Cred că da.
- Str?nge-mă tare!
- Aşa?
- Mai tare! Dacă mă iubeşti, uite c?nd se stinge c?te o lumină de la ferestre, tu să-mi dai un sărut. Eu ?mi ţin ochii ?nchişi.


- Pitico!
- Da.
- Ai adormit?
- Nu, aşteptam...
- S-a stins o lumină. Mai pl?ngi?
- Nu.
- Pe frunte, pitico, bine?
- Bine!
- Te-am liniştit?
- Da. Str?nge-mă tare! Aşa.
- Dormi, pitico?
- Da.
- Noi ne iubim!... Sigur ai adormit?
- Da.


Nr. hituri: 1.243
Adaugat la data: 09:05:03, 02 Feb 2004
Comentarii material
  • 0: Sunt delicioase dialogurile. Mi-am imaginat totul pus in scena. Si asta fara sa vreau! Asa se transforma textul, cu fiecare liniuta cu care inaintezi in el. Personajele tale sunt vii, soptesc, pe alocuri ridica glasul - cind se ridica pe virfuri si ele - si, una peste alta, totul ar putea fi prea bine o piesa de teatru. Mi-a placut. Imi permit insa o singura sugestie, fara pretentia ca ar fi neaparat si buna. Nu ar fi bine sa renunti oare la paranteza din titlu? Este oarecum poetica pentru proza. Nu stiu, intreb si eu..., 08:33:03, 02 Feb 2004
  • 0: Multumesc pentru vizita si parere! Daca nu stii nimic despre "Popas intr-un pas" e bine sau mai ales, ai intuit perfect (si asta ma bucura, inseamna ca la lectura, realizarea textului da exact asa cum am gandit-o, respectiv, ca fiind piesa de teatru). "Popas intr-un pas" este un scenariu, in lucru, insa in faza de final. Fragmentele pe care le voi aduce, rand pe rand aici sunt actele unei piese, purtand titlul amintit, care alcatuiesc impreuna un capitol din cele trei ale volumului de proza pe care imi doresc sa il public anul acesta. Ceea ce apare in paranteza este titlul piesei, e bine ca mi-ai sesizat faptul ca nu e suficient de clar, voi modifica, chiar acum. Vad ca exista si optiunea "teatru", poate ar fi bine sa o incadrez acolo. Multumesc pentru sugestie. Am observat ca si tu scrii proza, n-am citit inca, dar voi trece negresit pe la tine. Cu multumiri, autorul., 09:02:02, 02 Feb 2004
  • 0: In acest caz, mult succes cu publicarea! Ma bucur ca inofensivele mele observatii si-au gasit rostul. Da, te astept cu placere la textele mele, si ele aflate in curs de publicare, intr-un volum de proza., 07:28:03, 03 Feb 2004