Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 442.602
Total vizitatori unici: 167.351

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Focul, Deliu Stejan - Teatru / Arta spectacolului

- Regreeeţi?...
- Ce!?
- Ha, ha... ştii cum arată un g?nd?
- Cum?
- Uite, ca norii ăştia de fum.
- Cum, aşa coloraţi şi transparenţi?
- Da.
- Şi se termină aşa ca fumul?
- Da. Aşa ca ţigara noastră.
- Ssst! Mai ?ncet, mă, că ne-aude bunica. Dă-ţi picioarele mai ?ncolo!
- Da spune-mi... regreeeţi?
- Să vezi ce-o să regret dacă ne prinde bunica. Taaaci! Se-aude uşa. Bag-o repede sub plapumă!
- Bine, tu, ai auzenii ca muierile!
- Da' nu mă dezveli, mă! Mai dă-mi şi mie un fum.
- Crezi că se uită la noi?
- Cine?
- Portretul lu' Carola.
- Vai, nu-mi aminti ca mi-i frică. ?n viaţa mea n-am văzut femeie mai ur?tă. Bine că-i după dulap.
- Şi dacă iese de-acolo?
- Taaaci! Ptui... ur?ta dracului!
- Vezi ca te-aude...
- Taci mă, eşti...?
- Nici nu-i aşa ur?tă, e severă şi dacă vrei să ştii, aia te-a legănat pe tine c?nd erai mică.
- Bine, mă...
- Da' chestia aia, ai văzut-o?
- Unde?
- Acolo ?n colţ spre tavan.
- Tu ştii că ăla-i un sf?nt? Nu da fumu’ pe mine.
- Da. Da' de unde crezi tu c-a apărut?
- Păi cum de unde? De la Dumnezeu!
- Da? Şi nu crezi tu cumva că-i o pată de igrasie?
- Ce mă, igrasie cu mutră de sf?nt?
- Sau crezi cumva că Dumnezeu a făcut special o pată de igrasie cu mutră de sf?nt care să se uite la noi c?nd intrăm ?n camera asta?
- Da, şi mai ales noaptea, c?nd fumăm.
- Da' dacă n-ar fi becul din stradă, ăsta nu s-ar mai uita la noi?
- Ba da, mă, iară mă enerveeezi...
- ?nseamnă că ne vede şi ziua şi noaptea şi cu lumină şi fără lumină!
- Da' normal!
- Şi Carola? Aia nu ne vede?
- Aşa-mi vine să-ţi dau una!... Nici nu pot să trag ?n piept c?nd mă uit la el.
- Da' nu te uita!
- Nu mă uit, da' el tot ii acolo. Taaaci! Ssst! Acuma chiar că vine cineva...



- Nu-s nici acasă. Of, Doamne, da' unde umblă copiii ăştia noaptea aşa de t?rziu?
- I-ai căutat ?n parcare?
- Nu.
- Vezi că au obiceiul să se urce ?n podul casei părăsite şi nu ştiu ce tot fac acolo. Mi-a zis un vecin că fumează şi-şi construiesc tot felul de lucruri dubioase.
- Da' hai cu mine, doar n-o să mă laşi femeie singură să umblu bezmetică noaptea.
- Numa’ să fie acolo!
- Hai nu te mai descălţa.
- Lasă uşa deschisă, că n-are cine să vină.
- Hai, hai odata!



- Vai, era c?t pe ce să fac pe pe mine de frică...
- Aii..., sss..., ştii ce m-am ars...
- Aşa-ţi trebe! Numa’ tu să fumezi!
- Ştii ce-am dus ultima dată ?n submarin?
- Ce?
- Dragonul roşu.
- Da, da, că te şi cred! Jură!
- Jur!
- Pe ce?
- Ce, nu mă crezi?
- Nu! Că ăla-i de trei ori mai mare dec?t submarinul tău.
- Da, dar eu am dus o machetă a lui.
- Aha, că te şi cred. ?n primu’ r?nd ?i un om ?mbrăcat ?n dragon.
- Nu-i om că-i femeie.
- Bine, femeie, da nu scoate foc, că stă un om ?n spatele lui şi aruncă ?n sus cu flăcări. Şi cum l-ai dus tu ?n submarin?
- Aşa simplu. L-am furat, am făcut o machetă a lui şi l-am băgat ?n submarin.
- Şi acuma nu mai ?i la teatru?
- Du-te să vezi că nu mai apare ?n spectacol.
- Da ce, eu ?s de teatru de păpuşi?
- Nu că tu umbli după gagii, şi te plimbi cu ţ?ţele alea a' tale.
- Ce prost eşti!
- Zi-mi tu o dată! Regreţi sau nu?
- Treaba mea! Nu te-ntere... Bine că mă tot ţii de poveşti şi tu fumezi toată ţigara. Bine că-i gata!
- Tu n-ameţeşti?
- Normal că nu. Eu fumez dinaintea ta.
- Bine, atunci hai că mai am una.
- Yes!
- Aprinde-o tu!
- Vezi că trebuie să-mi dai cartea aia. Cum se cheamă?
- "Hărţuire textuală".
- ?i faină?
- ?ţi dai seama!
- Şi despre ce ?i?
- O să vezi!
- ?i cu poze?
- Nu. ?i numai text.
- Şi zice ?n text despre hărţuire din aia?
- Io aşa cred, n-am apucat să mă uit bine.
- Asta-i cu filtru, mă escrocule, ai fi vrut să o fumezi singur?
- Mai am şi altele?
- Da, şi unde-s?
- ?n submarin.
- Stii ce, c?nd mă duci si pe mine la submarinul tău, că ştiu să-mi ţin gura.
- Eşti pitică, tu...
- Eu, pitică?
- Pitică şi enervantă.
- Da' chiar tu le-ai spus la băieţi că eu nu-s sclifosită.
- Şi ce crezi că m-au crezut?
- Să ştii c-o să ne prindă.
- După ce?
- Fii atent ce fum ii aicea! Cu ce ziceai că seamănă fumul?
- Cu g?ndurile, cu ce să semene? Uite un g?nd al meu cu un g?nd al tău, vezi?
- Da, unul l?ngă altul şi uite cum se ?mpreunează. Oare chiar aşa fac şi g?ndurile?
- Da, şi uite c?te sunt ?n camera asta, că ne sufocăm deja. E prea mult fum aici ?ntre pereţii ăştia, tu mai poţi respira?
- Da, mă, să ştii c-o să ne prindă. Ce facem?
- Hai să mergem la salcie.
- Hai. Ajută-mă să mă ridic.
- Au tu, m-ai str?ns de arsură.
- Lăsăm uşa deschisă?
- Da.


***


- Domnule, cine-a făcut incendiul? S-au scurs informaţii?
- Nu, din păcate, eu cred că ruşii.
- Şi ce-aţi recuperat?
- Nimic. Nici măcar urmă de dovadă.
- Ce s-a ?nt?mplat cu monitorizarea?
- Au ars toate emiţătoarele iar sistemul nostru, ştiţi domnule, nu e at?t de performant. Noi ?nregistram şi urma să infiltrăm un alt agent care să recupereze benzile.
- Dar ce-aţi folosit?
- Un minidisc infiltrat ?n colţul peretelui. Am chemat un artist care a camuflat totul pict?nd o pată de igrasie.
- Şi ce avem la ora actuală?
- Un incendiu, iar noi cu mare dificultate am recuperat aparatele din pereţi.
- Sunt victime?
- A ars ?ntreaga casă din temelii. Nu s-au găsit urmele cadavrelor.
- Atunci, ?n ce scop incendiu?
- Nu ştiu, domnule, ştiţi că ceilalţi sunt ?ntotdeauna pregătiţi să procedeze prompt şi inedit.
- Ce-avem pe bandă?
- Din c?t am ?nregistrat e aproape nimic, dar ar putea fi ceva dacă am folosi interpreţii. Avem două voci. Ar putea fi un mesaj, nu ştiu domnule...
- Dobitocilor!
- E vorba despre copiii subiectului.
- Ce-i cu ei?
- Sunt fraţi, băiatul e ?nfiat, deci nu e...
- Şi ar putea fi implicaţi?
- Ştiţi, străinii aceştia sunt pregătiţi bine, chiar din copilarie.
- Aduceţi materialul!
- Se aude mai ?nt?i o informaţie, dar succintă şi cam asta ar fi totul
- Dobitoci! Dă-i drumul!

"-Vezi că trebuie să-mi dai cartea aia. Cum se cheamă..."

- Cam asta e, domnule.
- Si zice numele cărţii?
- Nu, domnule, e topit acolo, nu se inţelege...
- Căutaţi, finisaţi, nu mă interesează!
- Ar mai fi c?ţiva milimetri neatinşi.
- Lipeşte-le şi dă-i drumul!

"-Vezi că trebuie să-mi dai cartea aia. Cum se cheamă...
se cheamă...
se cheamă...
se cheamă...
Regreeeţi?....
Ce!?...
Ha, ha...
Regreeeţi?...
Ce!?...
Ha, ha...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?..."

- Dobitocilor! Halal incendiu! S-a dus aparatura de miliarde!... T?mpiţi!

"Ce!?...
Ha, ha...
Regreeeţi?
Ce!?...
Ha, Ha...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?..."

- Focu' mă-tii!

"Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
...


Nr. hituri: 1.340
Adaugat la data: 16:57:01, 09 Feb 2004
Comentarii material
  • 0: Multumesc pentru vizita si parere! E buna remarca ta, Anca, chiar ma asteptam sa fiu intrebat unde anume sunt indicatiile de scena. Dupa cum spuneam, piesa este in lucru, ceea ce nu puteam preciza aici (pentru ca nu am facilitatea si suboptiunea necesara si poate nici nu e neaparata nevoie sa existe una in Club T), este vorba despre un scenariu radiofonic. Cele trei mari tipuri de teatru, pe scena, TV, si radiofonic, difera fiecare, dramaturgul/scenaristul fiind nevoit sa-si gandeasca sau sa-si construiasca piesa in functie de realizarea tehnica a ei. Este, dupa cum spuneai, nevoie de imaginatie si de minime cunostinte in gen. Ceea ce este valabil pentru film, nu este valabil pentru teatru si invers, pentru ca teatrul si filmul sunt si imagine, insa unghiul privitorului (spectatorului) fiind diferit, departare/apropiere, scena imobila, (teatru) respectiv scene prezentate si postate succesiv pe un ecran (film), aduc diferenta de interpretare, conceptie regizorala si mai ales scriitura. Teatrul de scena este dupa parerea mea, mai complex, solicita actorul, trucajele se reduc, mimica si expresivitatea miscarii sunt accentuate, petnru a putea fi redate in sala, in departare, vocea e ridicata, fiecare iesire sau intrare in scena trebuie justificata, pe cand in film ai extrem de multe posibilitati, poti truca, taia scenele, actorul si scena pot fi privite in detaliu, ai prim-planuri, etc., e ceva mai usor de realizat cadrul. Scenariul de film este fragmentat si destul de dificil la lectura. Cel de teatru este cel cu care ne-am obisnuit si il citim cu placere. Scenariul radiofonic se bazeaza pe dialog colorat. Viteza reactiilor actorilor devine mai mare, efectele sonore se intercaleaza peste voci, iar tot ceea ce ai ca decor scenic intr-un spectacol de teatru, de ex., se rezuma si se intrupeaza in replicile personajelor. Din punctul meu de vedere ca prozator, scenariul radiofonic imi solicita condeiul cel mai tare, de aceea ma si satisface si imi ofera culoarea de care am nevoie in textul propus. Parerea ta m-a prins exact in poerioada in care ma gandesc daca sa introduc sau nu (in carte) indicatiile scenice, care vor fi minime. Ca literatura, poate va ramane asa (expunerea), cert este ca in momentul in care va fi reprezentata, voi insera toate indicatiile de scena. Chiar si in povestirile mele, dialogul apare frecvent, pentru ca e una din tehnicile mele preferate. Am preferat aceasta varianta a expunerii textului, deoarece, pe masura ce voi elimina din text indicatiile scenice, dialogurile vor creste ca imagine, culoare, valoric, pana la urma. E adevarat, nu poti sa scrii teatru, fara sa-ti imaginezi si realizarea in cadru a scenelor, a dialogului cu miscarea. Anca, e bine venita parerea, tocmai la ce te referi tu era o tema de gandire pentru mine, in scurt timp voi lua o decizie, iti multumesc! , 08:09:03, 13 Feb 2004