Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.664
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 461.653
Total vizitatori unici: 177.282

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
DOU? LUNI, Marius Concita - Eseu / Literatura

Prin geamurile murdare ,aproape opace ,Victor privea la cortegiul trist de oameni ?i ambulan?e din curtea spitalului.Ma?inile cu sirene ?i lumini stridente,soseau aproape f?r? oprire.Probabil vreun accident...Neferici?ii....Apoi brusc î?i aduse aminte,de motivul ce-l adusese în aceast? diminea?? de luni ,aici .?i iar??i se sprijini de zid într-un îceput de le?in.
Era adev?rat c? nu-?i mai f?cuse vreo analiz? de foarte mult timp ,dar se ?tia un om s?n?tos.La patruzeci de ani ce motiv ar fi avut s? se îndoiasc??
Verdictul medicului ,necru??tor ,îl auzise ca un ?ip?t într-o biseric? pustie .I se p?rea un vis urât ,sc?ldat în bezna nop?ii, ce avea s? se sfâr?easc? o dat? cu albul dimine?ii,trezindu-se speriat ?i n?du?it .
Cancer în faz? terminal?.Doar dou? luni de tr?it.Mâna p?roas? a doctorului ,a?ezat? conven?ional pe spatele crispat...
-Trebuie s? accepta?i realitatea ?i s? nu v? l?sa?i doborât.Bucura?i-v? din plin de via??;Nimic nu e ve?nic,iar sfâr?itul face parte din lume.
-Pute?i r?mâne în cabinet cât dori?i ?i dac? v? pot ajuta cu ceva s-au ave?i întreb?ri,oricând v?.......Mai departe nu mai auzise decât un ?iut ,de parc? zeci de mii de greieri i se stabiliser? definitiv în craniu ?i cântau îndr?cit ,ag??a?i de neuroni.
Nu-?i mai amintea cum ajunsese aici.
-Domnule sunte?i bine ?V? pot ajuta ?Un glas f?r? corp.Acum începe s? vad? ceva....O asistent? în halat alb.
-Nu ,nu m? mai poate ajuta nimeni pe mine.
Acum a ajuns acas?....Dar urmeaz? întreb?ri .Ce va spune? Nevasta ,cei doi copii,îl privesc cu fe?eleîngrijorate,el îi mângâie pe copii îi lini?te?te,apoi singur cu Ioana ,unul lâmg? altul pe canapeaua verde din sufragerie,se uit? înlemni?i la bucata de hârtie,pe care se luge?te un scris ?i mai jos o paraf? .Ioana nu se mai poate st?pâni ?i izbucne?te într-un plâns ,nesfârsit îl îmbr??i?eaz? ,lacrimile îi cad pe gulerul tare al c?m??ii. Poate c? un plâns s?n?tos ,m?car atât s? mai aib? s?n?tos,la-ar ajuta ?i pe el s? accepte,s? se resemneze.Cum poate spune adio unei familii,unei ve?i fericite pân? acum câteva ore?Lacrimile nu vor s? vin?.”Bucura?i-v? din plin de via??”cuvintele doctorului îi r?sar în amintire.Da,?i s? tr?iesc fiecare zi ,ca ?i cum ar fi ultima.Pân? acum nu se gândise aproape niciodat? c? via?a poate fi un dar atât de pre?ios ?i de neînlcuit.
Niciodat? nu ?tiuse s? aprecieze ?i s? se bucure de lucrurile simple ,iar faptul c? putea exista ?i respira în lume i se p?rea cel mai firesc lucru cu putin??.Ar vrea acum, s? ating??i s? cuprind? cu toat? fiin?a întregul univers.Un apus de soare ,un r?s?rit mirosul ploii într-o var? fierbinte un câmp înflorit...Ce lucruri minunate ,pe lâng? care trecea ve?nic nep?s?tor.
Noaptea gândurile ce-i înnotau pin creier,nu-l l?sar? s? închid? un ochi.Câte lucruri ar fi putut s? fac? ?i câte locuri de v?zut.O lume atât de mare ,iar el nu ?tiuse decât drumul c?tre serviciul zilnic,o bere cu prietenii ?i apartamentul de la etajul opt din “pitorescul” cartier muncitoresc.
Via?a trecuse ?i îl luase ?i pe el o dat? cu ea ,pasager într-o nep?sare bovin?,fericirea însemnând ,s? pip?ie o sticl? de bere ,s? urle pe un stadion sau s? se holbeze concentrat,în fa?a televizorului la jocul echipei favorite.
Pe hol ,ceasul din perete ,bate sacadat timpul ce i-a mai r?mas de tr?it .Din întunericul noptii ,o umbr? se desprinde ?i simte cum suflarea rece îi atinge fa?a ,apoi i se strecoar? ca un ?arpe în întreg corpul.Carnea i se desprinde de trup precum frunzele îmb?trânite de toamn?,iar din oglind? ,îl prive?te un schelet,ce-l cheam? mi?când din oasele lungi cu falange ascu?ite .Se apropie de el ?i încearc? s?-l apuce de bra?.L-a prins....Nu mai poate respira...Nu ,nu pe el..
Sare din pat tremurând.Patru diminea?a.Ce co?mar...Ioana doarme profund n-a sim?it nimic.O prive?te,cu un amestec de tandre?e,am?r?ciune ?i triste?e profund?.Peste dou? luni,n-o s-o mai vad? niciodat?.Poate pe lumea cealalt?.Asta daca exist? Dumnezeu.Apoi triste?ea,i se transform? în ur?,o ur? strigat? în el. Dece tocmai lui?Dece via?a îl lovise atât de r?u ?i îi smulgea existen?a cu atâta brutalitate?Se considera un om bun;Nu f?cuse r?u nim?nui,avea o familie frumoas? care înc? avea nevoie de el,î?i iubea mult copiii..
Se întinse la loc în pat ?i cu ochii deschi?i astept? diminea?a .
A doua zi ,se plimba f?r? rost,pe str?du?e necunoscute pân? atunci. În ar?i?a dup? amiezii de iulie.tîntit pe asfalt ,un cer?etor ,cu voce dogit? îi ceru bani de pâine.
-Norocosule!Nici nu ?tii cât e?ti de norocos,îi arunc? cuvintele,traversând pe cel?lalt trotuar.Omul îl privea halucinat,r?mas cu o mân? întins? în aer.
La un col? de strad? ,o firm? cu litere ro?ii a unei agen?ii de turism...Se opri.Prin sticla geamului dintr-un mare afi? ,r?s?rea o insul? în mijlocul oceanului ,palmieri ?i doi îndr?gosti?i, admirând un apus de foc stins de valuri .Mai jos se putea citi:Bahamas,o destina?ie de vis;pre?uri pornind de la 3000 de euro de persoan?.Se v?zu pentru o clip?,întins pe nisipul fin ,în umbra unui palmier ,a?teptîndu-?i propriul apus.Apoi ,înaintând gol prin valuri ?i disp?rând pentru tot deauna în cavoul de ap?. .
Ce ciud??enie...Niciodat? nu-?i sim?ise o înclina?ie special? c?tre visare,c?tre poezie.Iar acum se transformase în poet sim?ind ?i transformând lumea în metafore.
De ce nu ar putea m?car acum ,când sfâr?itul e atât de aproape,s? soarb? ultima pic?tur? de via??.În alt? ?ar? ,nu,fusese niciodat? iar la o asfel de excursie ,nici nu îndr?znise s? viseze m?car.
Dece nu ? Ce mai avea de pierdut? Totul i se pare atât de u?or ,trebuie doar s?-?i aleag? propiul paradis ,unde va tr?i ve?nic.Dar biletul de intrare ,cost? mult prea mult. De unde s? ia atî?ea bani?La cine s? se împrumute? Nimeni nu i-ar fi dat o asemenea sum?.Poate doar....Hot?rît se îndrept? c?tre o banc?.Ar putea lua un credit.
Prin mul?imea de oameni ce se scurge topi?? de ar?i?a verii ,pe trotuarele încinse,un b?rbat ?inând în mân? trei bilete lucioase de c?l?torie se strecoar? gr?bit catre cas?.
Ioana îl prive?te mai mult îngrijorat? de cât fericit?,când o anun?? c? peste trei zile,vor pleca în Bahamas împreun? cu copiii.De unde a luat atâ?ea bani?El o s?rut? ?i o lini?te?te cu o îmbr??i?are .
A fost o excursie ,întocmai ca un vis, un vis frumos,din care nu s-a mai trezit în cele zece zile .
Ce locuri superbe ,ce peisaje...Prin cerul transparent ,în care se reflect? oceanul ,îl poate vedea pe Dumnezeu,privind spre ei cu chipul blând de icoan? ,mângâind cu mâini sfinte norii pufo?i .
Apusul ,ce coboar? în ape , apoi noaptea pres?rând praf de stele .Hamacul dintr-e palmieri ,unde ?opteau pân? spre diminea??.
Dar vacan?a se terminase,?i ajuns acas? în ora?ul sufocat ?i pr?fuit ,fu aruncat din paradis în iad.
O s?pt?mân? mai târziu, într-o diminea?? dup? o noapte nedormit? când se întreba de ce fusese pedepsit atât de crunt , telefonul din buzunar sun? de câteva ori...Era de la spital ...fusese o încurc?tur? cu analizele,î?i cer mii de scuze ,era perfect s?n?tos.
Atunci cu ochii holba?i ?i ro?ii de strigoi izbucni brusc într-un râs dement,f?r? s?-i pese de copiii ?i nevasta ce-l priveau speria?i.















Nr. hituri: 1.556
Adaugat la data: 09:27:04, 04 Oct 2008
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.