Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.870
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.655
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 354.892
Total vizitatori unici: 123.705

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
?IGANCA, maria mosincat - Proza / Literatura

                                                                                                                                              


 


           


                                               ?IGANCA


de Maria Mo?incat


 


 


            Drumul ?erpuia de-a lungul V?ii Geoagiului. Din loc în loc drumul era surpat din pricina viiturilor furioase care au mu?cat malul, l?sând r?ni adânci ?i r?d?cini îndreptate spre cer ca într-o rug?ciune.


            În ma?ina care încerca s? se strecoare printre bolovanii c?zu?i pe ?osea m? aflam eu ?i Mariana, o coleg? de care m? legau multe amintiri ,,din aceast? via?? dar, mai ales, din alte vie?i trecute” ,cum îmi spunea ea câteodat?.


            Obi?nuiam, vara,  s? ne reculegem la M?n?stirea Rîme?i, un loc suspendat între cer ?i p?mânt, ocrotit de câteva piscuri gola?e, adev?rate piramide ce str?juiau ca o cetate acest a?ez?mânt. Spre acel loc binecuvântat ne îndreptam, iar starea de relaxare ?i de pace ne-a cuprins ca o îmbr??i?are.


            Într-o zi, meditam pe malul apei, într-o pace adânc?. Râul curgea lin, apa era limpede, iar s?lciile îngânau abia ?optit melodia iubirii. Deodat?, pe ?osea s-a ivit o ?atr? de ?igani nomazi. C?ru?ele cu coviltir îi ad?posteau pe copii ?i pe b?trâni, în timp ce pirande tinere, cu fuste înflorate, p??eau îndr?zne? în urma acestora.


            Nu ?tiu ce s-a întâmplat cu mine în acel moment, dar privirea mea a r?mas pironit? asupra convoiului ?i, f?r? s?-mi dau seama, ?iroaie de lacrimi au început s?-mi br?zdeze obrazul. Sim?eam în mine o durere ?i un dor nem?rginit, sufletul meu sim?ea chemarea ?atrei, ca ?i când locul meu era printre ei dintotdeauna.


            -Ce s-a întâmplat, Mara? Ce-i cu aceste lacrimi? m? întreb? Mariana.


            -De câte ori v?d ?igani nomazi, simt c? r?d?cinile mele sunt acolo, printre ei, simt c? acolo este,,acas?” pentru mine, a r?spuns Mara, întristat?.


            -Ai vreo explica?ie logic? pentru aceste tr?iri? a întrebat Mariana.


            -S-ar putea ca misterul s? fie în povestea bunicii mele pe care am auzit-o relatând o întâmplare. Pe atunci aveam doar zece ani ?i nu b?nuiam c? despre mine se vorbea.


            ,,Fata asta, Mara, pe atunci avea vreo trei luni, fata asta plângea c? ?i se rupea sufletul de mila ei. Nimic nu-i ostoia suferin?a, nici descântecele nanei Veroana, c? ea,    s?rmana, a venit pe lume nedorit? de maic? ?i tat?. În vremea aceia pruncul meu f?cea armata la F?g?ra?, iar nora mea i-a scris o scrisoare prin care îl anun?a c? a n?scut o fat?, dar nu ?tiam c? el era tare b?niutor pe nevasta sa ?i iac? nora mea prime?te de la pruncul meu o scrisoare prin care o amenin?a c?, dac? nu se ?tie curat? cum c? el ar fi tat?l copilei, ar face mai bine s? plece la neamul ei cu fat? cu tot. Tare era gelos feciorul meu, dar de unde nu-i foc, nu iese fum.


            Nevasta asta plângea ?i voia s? mearg? la ai ei, fata,Mara, plîngea ?i ea, iar eu nu ?tiam cum s? împac lucrurile.”


            ,,Unde s? te duci tu, Flori??, c? ne faci neamul de ru?ine”, îi spuneam eu nurorii mele ,,nu vezi tu ce frumoas?-i copila asta”?


            ,,Degeaba, mam?, iaca ce-mi scrie omul meu din armat?, c? de nec?jit? ce-s nu mi-e drag? nici mie fata asta, mai bine n-ar fi venit pe lume!”


            ,,Mare p?cat faci, i-am zis eu, stai la noi c? aici ?i-e locul ?i când va veni omul t?u acas?, o s? vezi ce mândru va fi de prunca asta,care iac? nu ?tiu de ce plânge atâta, poate simte ?i ea, s?raca, c?-i pui de cuc în cuib str?in”.


            ,,Nici nu mai am lapte s?-i dau, s-o otr?vit ?i acesta de atâta plâns”, mi-a zis nora mea, plângând în hohote mai mult de mila ei decât de-a fetei.


            ,,A doua zi,a continuat bunica mea, la marginea satului a poposit o ?atr? de ?igani nomazi. ?i-au a?ezat corturile, iar ?ig?ncile au pornit prin sat s? ghiceasc?. B?rba?ii a?teptau ca oamenii satului s? comande cazane de fiert ?uic?, ori s? fac? inele de argint tinerilor din sat. La ?atr? au r?mas b?rba?ii, copiii ?i Orla, nevasta buliba?ei. De?i a trecut mai bine de un an, ea înc? î?i mai jelea feti?a care s-a stins precum o floare de prim?var?, a?a cum se stingea încetul cu încetul ?i Orla.


            O triste?e bolnav? a pus st?pânire pe ea, încât nu mai putea dormi, cu toate c? în scurtele momente de a?ipire i se p?rea c? o vede pe Mala, feti?a ei cea dulce, întinzînd mânu?ele ?i chemând-o undeva, departe. De aceea buliba?a colinda ?ara în lung ?i-n lat, ca s?-i ostoiasc? durerea nevestei sale.


            Ajungând la marginea acestui sat, buliba?a a v?zut c? Orla devine din ce în ce mai nelini?tit?. Un tremur puternic a cuprins-o în timp ce sângele îi n?v?lea spre inim?. Aici a fost chemat? de sufletul Malei ?i sim?ea cu atâta intensitate  prezen?a frumoasei sale feti?e, încât a le?inat de durere.


            Noaptea ?i-a întins marama cernit? peste sat. În ?atr? Orla st?tea îngândurat? lâng? foc, a?teptând un semn. Era sigur? c? a ajuns la cap?t de drum,pentru c? a?a-i spunea ei sufletul.


            Era atâta lini?te, doar dinspre satul adormit se mai auzea în r?stimpuri câte un h?m?it de câine. In imensitatea  t?cerii,deodat? s-a auzit un plânset de copil. Orla tres?ri speriat?: ,,de ce plânge Mala, feti?a mea,oare?”, apoi o pace adânc? a coborât asupra ei ca o mângâiere ?i pentru prima oar?, dup? atâtea luni, Orla a c?zut într-un somn adânc.


            Înainte de r?s?ritul soarelui, ?iganca a pornit de-a lungul satului, c?utând cu aten?ie ceva. O porti?? verde i-a atras privirea. S-a oprit înfrigurat?. Din cas? a auzit un plânset de copil:,,acesta este copilul meu!”, a gândit ea ?i, cu pa?i repezi, intr? în curtea gospodarului, apoi a deschis u?a unei camere, oprindu-se în fa?a leag?nului unde o copil? plângea sfâ?iitor.


            ,,Eu b?nuiam de ce plânge Mara, continu? bunica, dar am r?mas nedumerit?, v?zând lâng? leag?nul ei o ?iganc? de ?atr? care se apleca duios asupra copilei.”


            ,,Ce vrei, femeie? Las? prunca-n pace! i-am zis eu, speriat? c? ?iganca ar putea s-o fure, a?a am auzit eu de la oamenii din sat c? se mai întâmpl? uneori.Abia atunci am observat c? Mara nu mai plângea, copila gângurea fericit? în bra?ele ?ig?ncii, în timp ce aceasta ?optea cuvinte neîn?elese de mine la urechea fetei.


            ,,Nan?, las?-m? s? al?ptez copila! mi-a zis ea.


            ,,Dac? Dumnezeu te-a trimis, atunci al?pteaz-o, c? plânge s?raca de câteva zile. Om e?ti ?i tu, iar bunul Dumnezeu ?tie rostul tuturora”.


            ,,Nan?, fata aceasta va izb?vi de p?cat tot neamul vostru”, a zis ?iganca.


            ,,?tii ceva ce nu ?tiu eu”, am întrebat-o.


            ,,?tiu ce nu ?ti?i voi ?i v?d ce nu v?d ochii vo?tri”, mi-a r?spuns ea.


            ,,Dac? ?i-e sufletul precum ?i-s vorbele, te las s-o hr?ne?ti cu laptele t?u de ?iganc?, bag de seam? c? prunca s-a lini?tit în bra?ele tale, doar cel de sus cunoa?te mai bine tainele omului”.


            ,,Nu-i nici o tain?, doar c? nu-i prima dat? când suge acest lapte, nan?.”


            ,,Tare nedumerit? am r?mas de vorbele,,curtur?resei”, a continuat bunica, dar m-am gândit c? nici o întâmplare nu-i f?r? rost, apoi Orla, a?a o chema pe ?iganc?, mi-a spus:,,esti o femeie tare bun?, c? doar matale iube?ti acest dar de la Dumnezeu, de   aceea te rog,  p?ze?te-l ca pe ochii din cap.”


            ,,Timp de trei zile, înainte de r?s?ritul soarelui, Orla, ?iganca era la poarta noastr? ?i abia atunci am observat c? prunca mea aduce la chip cu aceast? femeie, dar mi-am spus, în gând, c? doar mi se pare.


            ?iganca se a?eza pe prispa casei, ?inând cu dragoste fata la sânul ei, î?i dezgolea sânul drept ?i cu fa?a spre soarele care r?s?rea o al?pta pe Mara, murmurându-i cuvinte doar de ea ?tiute.


            Fata era tare lini?tit?, nu mai plângea ?i surâdea Orlei de parc? între ele ar fi existat o leg?tur? tainic?, dar n-am în?eles nici acuma ce-a vrut s?-mi spun? ?iganca prin vorbele ei, iar când am vrut s-o întreb, n-am avut pe cine, c? a disp?rut f?r? s-o mai v?d vreodat? prin satul nostru,” a încheiat bunica povestea.


            ,,Presupun c? urmeaz? rubrica ,,întreb?ri ?i r?spunsuri”, glumi Mara dup? ce termin? povestea auzit? de la bunica ei.


            ,,Ar trebui s? în?eleg oare c? spiritul Malei, feti?a ?ig?ncii, s-a reîntrupat în trupul Marei, adic? în tine? m-a întrebat Mariana.


            ,,Da, probabil c? entitatea spiritual? a Malei voia s? repare ceva, aici pe p?mânt ?i a g?sit oportunitatea îndeplinirii unei misiuni, într-o familie care nu-i putea d?rui iubirea pe care a avut-o în ?atra de nomazi. Iat? de ce m? emo?ionez când îi v?d pe ai mei trecând pe drum,” i-am spus eu Marianei.


            ,,Am citit c? totul în univers este coordonat de lumea invizibil?, iar spiritele care ne înconjoar? au diferite misiuni, adic? ar trebui acum s? în?eleg c? tu ai venit în familia ta ori c? aveai datorii neachitate cu actualii p?rin?i, ori c? voiai s?-i înve?i legea iubirii”, complet? Mariana.


            ,,?i pentru împlinirea unei hot?râri a Celor de Sus care au voit ca ?i p?rin?ii mei s? urce pe scara spiritualit??ii”, am completat eu.


            ,,Dar durerea Orlei pentru moartea feti?ei sale, cum o explici?,m? întreb? Mariana.


            ,,Orla, chiar dac? provenea dintr-o ?atr? de ?igani nomazi era un spirit b?tân ?i în?elept. Ea a în?eles pân? la urm? c? orice copil la casa omului este un dar de la Dumnezeu ?i c? acel copil este un spirit cu liber arbitru”, am încheiat eu discu?ia, privind nostalgic drumul pe care a trecut o ?atr? de ?igani nomazi.

                                                                                                                                                                                                                                                                             


Nr. hituri: 1.142
Adaugat la data: 07:23:03, 08 May 2009
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.