Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 5 musafiri
Total hituri: 413.641
Total vizitatori unici: 150.791

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Pelerinaj, Amelia Mociulschi - Proza / Literatura



Era toamn?. Un autocar rula pe o ?osea ud?. O ?osea ce str?b?tea o câmpie ?i un anotimp. Cea?a înghesuia imaginea câmpiei pe marginea ?oselei. În autocar era cald,iar respira?iile c?l?torilor erau zbor visat de fluturi ce depuneau ou?, minuscule particule de abur, pe geam. Geamul era rece, rece era ?i aburul ce devenise st?pân peste ferestre ?i le acoperea. Fiecare c?l?tor a?tepta eclozarea viselor sale. Unii mo??iau, al?ii î?i povestea via?a lor sau speran?ele legate de pelerinaj. Degetele sub?iri ale Anei desenau pe sticl? profilul unui b?rbat. Aburul ?terse chipul lui. Îi scrise atunci numele: Dan. Numele lui se descompuse în litere curg?toare. Închise ochii. Literele se multiplicar? în particulele de cea?? ?i îi b?tur? în geam.
- Dormi? – o întrebar?.
- Nu ?tiu! – r?spunse. – Poate.
Un apartament tern, înnegrit ca dup? un incendiu i se ar?t? sub pleoape. În vis ?tia c? era al lor, de?i nu sem?na cu cel real. O singur? camer? se decupa în negrul intens, inform, dar aerul se pierduse prin întuneric. C?ut? fereastra ce trebuia s? fie undeva în apropiere. O deschise; în fa?a ei crescuse îns? un zid. O asamblare de p?turi de nori î?i vânturau consisten?a înainte ?i înapoi. ?i din nou înainte ?i înapoi… Dansau o gavot?. Mi?carea lor ritmic? era menit? s? ascund? prezen?a zidului. În camer? erau doar ei doi: Ana ?i Dan. Acele unui ceasornic. El, minutarul gr?bit. Ea, ora ce r?mânea dependent? de drumul minutarului. Îl a?tepta s? revin?. Fiecare revenire însemna ?i o nou? plecare. Acum, erau împreun? ?i ca de fiecare dat? Ana se bucura.
- Ai venit! Nu credeam. Am a?teptat atât. Ai venit! Mai pleci? – Cuvinte banale risipite prin înc?pere ce încercau s?-i umple doar golul, cu sunete.
Lumina se strângea ca o armonic?, sunetele se transformaser? în bezn?. Bezna se a?ezase între ei. L-a v?zut pe Dan alergând spre ceea ce credea el a fi o lumin?. Pentru ea, Dan disp?ruse doar în întuneric dincolo de zidul crescut în fereastr?.
Dan era la spital de o lun?. O chemase. O voce trist? în receptor. Încercase s? glumeasc? a?a cum f?cea alt?dat?:
- Io eram! ?i-a fost dor de mine? Dac? ?i-a fost dor vino s? m? vezi.
- Unde e?ti? În ?ar?? – îl întrebase cuprins? de bucurie.
- La ?ar? în niciun caz. ?tii c? nu-mi place decât civiliza?ia. Din p?cate sunt la odihn? ?i tratament. O prostie; sunt la spital pentru ni?te analize.
Apoi, opera?ia. ?i speran?a. Timpul trecea. Zilele se strângeau în perfuzii, se num?rau în tic?irile aparatelor de monitorizare, se sc?deau în num?rul tuburilor de dren. Paisprezece zile trecuser? cu speran?? ?i ner?bdare. În a cinsprezecea zi ?i-a f?cut apari?ia febra. Puternic?, rebel?, amenin??toare. Întreb?rile se adunaser? ghem ?i zburau de la o gur? la alta. Buzele nu g?seau r?spuns. Umerii se ridicau ne?tiutori.
Zilele se încurcau printre dureri, calmante ?i presupuneri încurajatoare. O grip? ar fi fost drag? tuturor; dar nu era grip?. Ana a?tepta s? se produc? un miracol! Vroia s? cread? în existen?a miracolelor. Nu putea s? nu spere. Nu putea s? conceap? c? dorin?a ei nu va fi luat? în seam? de Dumnezeu. „Fac?-se voia Ta” e greu s? spui. Trebuie s? ?in? cont Dumnezeu ?i de ei. Iisus îl iube?te, Iisus ne iube?te ?i îl asigura de asta ?i pe el, pe Dan. Îi promitea via?a în numele Domnului. Cine era ea s? promit? via?? în numele Domnului? El nu o credea. Se sim?ea prea r?u ca s? o cread?. Nu în?elegea de ce trebuie s? sufere atât. De ce nu face Dumnezeu o minune s? îl vindece? De ce?! Ana încerca s? g?seasc? o justificare credibil?, dar nu g?sea. Boal? lung?, boal? lung?,.. proverb obsesiv ?i necru??tor.
În spital moartea era st?pân?. O vedea sub diferite forme: un b?trân, o b?trân?, o femeie sau un b?rbat, un tân?r sau un copil, mureau sau plângeau moartea cuiva drag.

Se târa printr-o galerie de cârti??. Se sim?ea obosit?; în vis dorea s? doarm?. Se oprise undeva în fa?a unei por?i de fier forjat vopsit? în albastru. O jum?tate de poart? era deschis?. Se vedea o mas? întins? pentru o petrecere sau poate pentru un parastas. Intr? în incinta cu poart? albastr? ?i r?mase lâng? intrare. Nu era nimeni acolo, doar masa. Cerul, un capac de lut galben aproape c? o strivea. Lumina slab? avea o culoare g?lbui-p?mântie. Undeva în fundal, îmbr?cat ?i el în albastru, Dan. Ana ar fi vrut s? ajung? la el îns? nu putea s? se mi?te: devenise o figurin? din lut. A vrut s? îl strige, dar buzele ei nu se puteau deschide. Dan desf?cu aripi albastre ?i zbur? spre întunericul din?untrul visului. S-a trezit pe jum?tate cu o stare de sufoca?ie ?i r?u. Era ame?it?. Avea probabil pulsul ridicat. Î?i sim?ea inima ca dup? o alergare. Apoi alunec? pe un perete de ghea??. Încerca disperat s? se aga?e de ceva. Orice asperitate atins? îi r?nea degetele pân? la sângerare ?i se sf?râma sau se topea sub c?ldura mâinii. C?derea continua. Pân? când ?i unde avea s? ajung?? O melodie duioas?, nostalgic?, frânturi de sunete cu timbru cald, pl?cut, îi r?suna în minte. Nu î?i amintea cuvintele ?i nici nu conta. Nu ?tia cine a cântat-o ?i din nou nu avea nici o importan??, numai strângerea dureroas? a inimii da. Era melodia pe care au dansat ei, prima dat?. Cântecul s-a stins, a murit,.. moartea nu este cântec.
Opera?ie. Din nou opera?ie. O îngrozea cuvântul acesta. Încerca s?-?i goneasc? presim?irile, rugându-se.
- E grav! – spusese doctorul.
- Dar poate exist? o ?ans?. Trebuie s? fie! – replicase ea.
Nu putea s? accepte c? Dan nu o s? se vindece. Era imposibil. El era viu ?i va r?mâne a?a. Ea s-a rugat. ?i s-a rugat ?i el în sufletul lui. Dumnezeu ascult? rug?ciunile oamenilor. Porumbelul pe care îl g?sise cândva pe marginea ferestrei de la buc?t?rie, fusese pe moarte. Lacrimile ei plouau peste el. ?i a tr?it! ?i într-o zi ?i-a luat zborul în lumea lui de p?s?ri.
Dorin?a de a-l salva pe Dan o sim?ea fizic. ?â?nea din inima ei. Îl înv?luia, o curgere de unde nev?zute, cu fiecare lacrim?. Va tr?i, fie ?i pentru c? ea dorea s? tr?iasc?! ?i totu?i în inima ei presim?irea rodea molcom, ca un vierme de m?r. De ce se îndoia? De ce s-a îndoit mereu. Credin?a ei se înclina dup? suflarea în cerc a vântului? „Linu-i lin ?i iar? lin, bate vântul cât de lin…” un colind popular î?i suna clopo?eii. Venea Cr?ciunul. Gândurile, gândurile… I se p?rea c? fusese tr?dat?. De ce?! De ce fusese nevoie de o nou? opera?ie?
A?teptarea încremenise timpul în?epenindu-l în col?urile pere?ilor. Cuie lungi se intersectau în ochii ei pironind-o în fotoliul pe care st?tea. A?tepta s? se anun?e c? opera?ia s-a sfâr?it, c? totul a decurs bine, c? Dan a fost salvat. Privea ceasul rotund ag??at deasupra u?ii. Se sim?ea în mijlocul timpului: nemi?cat?. Ceasul aduna orele în jurul ei în cercuri. A?teptarea îi releva inutilul, nimicurile pe care le crezuse importante. Tot ce gândise pân? atunci, tot ce crezuse, se pr?bu?ise ca un morman de nisip împr??tiat de vânt. Ce mai era acum valabil în afar? de neputin??? Se putea ?ine apa în pumn mai mult decât s? bei din ea doar o gur??
Pân? s? ajung? la prezentul acelei clipe, de câte ori nu ratase ?ansa de a fi fericit?. Avea sentimentul c? timpul a?teapt?, c? îl po?i opri la comand?. C? te po?i juca cu el precum un copil cu o juc?rie mecanic?: o porne?ti ?i o opre?ti dup? plac. Pân? când? Pân? unde? În clipele acelea de a?teptare sim?ea cum timpul întins pe masa de opera?ie se va rupe ca orice fir tensionat. Dar continua s? spere… miracolul.
O feti?? s?rea coarda ?i num?ra. Num?ra pân? când? Pân? când va obosi. Pân? când picioarele ei se vor încurca în sfoara corzii, ?i numerele la fel. De ce? Un joc când e?ti singur, mai apoi un joc în doi. Unul a?teapt?. Ce? Jocul continu?… Acum trebuie s? ui?i c? exi?ti ?i tu ?i ceilal?i. Important este s? numeri. S? numeri mai departe, s? nu te opre?ti. Nu, nu trebuie s? te opre?ti. Trebuie s? speri. ?i totu?i, în ciuda tuturor speran?elor, el…
Gândurile erau ca vântul… Vântul spulbera praful. Cuvintele erau ca praful risipit de vânt. Dac? ar fi vrut s? se mai roage trebuia s? le caute. S? le adune împreun?. Atunci cuvintele ar fi devenit ca grindina; rotunde, ovale sau col?uroase, prea grele pentru a se ridica spre cer. Grindina se pr?v?le?te din cer ?i se tope?te pe p?mânt. Acolo unde cade las? semn. A b?tut piatra.
Pelerinaj. Drum. Monotonie. Somn ?i veghe. Ploaie. Ploaia sp?la acoperi?ul autocarului de urmele trecutului. Îl preg?tea pentru viitor. Ploaia voia s? spele ?i gândurile. Pic?turile alunecau pe geam. Pic?turile desenau un copil. Un copil de ap?. Copilul dorea s? se joace. Forma lui curgea. Uite-o, nu e. Ana îl privea.
- Hai s? ne juc?m!- Spuse copilul de ap? de pe geam.
- Cum?
- S? desen?m, s? cânt?m, s? spunem pove?ti,.. mai ales pove?ti. Hai!
- Plou?!
- Mai târziu poate va fi soare.
- Crezi?
- Sigur. Apare soarele dac? îl a?tep?i.
- Uneori poate s? dureze mult…
- Ce conteaz?. Dar dac? apare soarele nu o s? te mai po?i juca cu mine. Eu m? voi face abur ?i m? voi ridica spre cer. A?a c? spune-mi acum, o poveste!
- Bine! A fost odat?… Au fost o dat? doi tineri, un b?iat ?i o fat?. A fost ?i marea care avea culoarea soarelui. Au mai fost ?i banale plimb?ri pe nisipul decorat cu spum? alb? ?i alge. Au fost odat? o Ana ?i un Dan… în c?utarea visului. Pare un romantism desuet ?i lacrimogen. Mare, lun?, plaj?, doi îndr?gosti?i ?inându-se de mân?… ?i iubire…
- Ce dor mi-a fost de tine dragul meu! Ce dor…
Dan era îmbr?cat cu tricoul pe care îl purtase când s-au întâlnit prima dat?. Acela albastru cu r?scroiala tivit? cu alb. Ana avea rochia cea alb? de ?ifon. A început s? plâng?. L-a luat în bra?e. Sim?ea un gol în dreptul inimii, era locul lui. - Îmi lipse?ti, îmi lipse?ti! – ?optea printre lacrimi.
Plângea ?i îl strângea puternic încercând parc? s? îl indroduc? în scobitura pe care o avea în partea stâng? a pieptului. Dansau, dansau, rotindu-se strâns îmbr??i?a?i. Marea ?i nisipul r?mâneau tot mai jos, tot mai departe. Sentimentul de iubire intens? îi înv?luia pe amândoi. Se roteau ca o galaxie în jurul sufletului lor. În urm? r?mânea doar o coad? de comet?. Pluteau în univers. S?rman? stea stins?!

- Î?i revine… - se auzi o voce.
- Da, da! - confirm? alta.
- Doamn?, m? auzi?i?
Da, auzea, dar nu putea s? vad? nimic. A deschis ochii ?i a v?zut ghidul aplecat deasupra ei ?i lâng? el un domn care era medic.
- Haide?i doamn? c? am ajuns! Ce s-a întâmplat? Probabil nu a?i mîncat nimic ?i nu a?i b?ut nici ap?, – îi spuse domnul care era medic.
- Da, ?tiu eu: în autocar te streseaz? problema cu mersul la toalet?. Nici eu nu beau nimic din acela?i motiv. Dar nici a?a ca dânsa… M?car acolo o gur?, dou? de ap? plat?,- vorbi vecina de lâng? ea.
- Nu s-a întâmplat nimic – le r?spunse – cred c? am adormit! Nu trebuia s? m? trezi?i.
- Dar am ajuns!
- Da?!
Totul era verde. Aerul venea ca valurile m?rii aducând miros de brad ?i cântece de p?s?ri. Mân?stirea î?i strecura turlele printre copaci. Apoi se auzi un zumzet de insecte devoratoare: erau turi?tii.
Apunea soarele. Cerul se desf??ura imens, albastru ?i purpuriu ?i galben de lumin?. Norii aveau contururi de foc chiar dac? fr?mânt?rile vântului le modificau formele. Ana se gândea la patul alb ce o a?tepta în chilie. Spera c? lini?tea se va a?terne peste sufletul ei. Lini?tea aceea ce-i va aduce uitarea. Vroia s? doarm?. Care este diferen?a dintre r?s?ritul ?i apusul soarelui? se întreba.
În vis încerca s? zboare. De atât de multe ori visase c? zboar?. O frunz? r?t?cit? pe farfuria întoars? a unui cer, dintr-un vis de noapte. Visul ei avea aceea?i loca?ie ca ?i în alte vise. Un deal, o p?dure, vechiul ei cartier demolat; o vedere aerian?. Trecea întotdeauna pe deasupra. Acum, era un h??i? de cabluri, relee de tramvaie ?i troleibuze. O re?ea ca o plas? de pescuit întins? peste o ap? tulbure ?i mohorât? îi oprea în?l?area. Glasul dogit al unei forme doar picioare, ce o înso?ea consecvent în orice co?mar, îi spuse:
- Pe aici nu vei mai putea s? te ridici. Î?i vei frânge zborul feti?o. Locul t?u este pe p?mânt.
Pivni?a vechii sale case era foarte spa?ioas?. Acolo fusese o mas? enorm?, stil florentin, de la bunici. Dar în vis disp?ruse. Pivni?a era plin? cu butoaie de lemn cenu?ii prinse în cercuri de metal negre. Din unele ie?eau pe ici, colo, ni?te zdren?e r?sucite ?i n?cl?ite într-un soi de petrol, mai mult p?cur?.
- Ce sunt acestea? – Întreb?, f?r? s?-?i aud? vocea.
- Nu ?tii? Sunt visele neîmplinite. Vise puse la murat. Uite-le capetele. Ce a r?mas din ele. Încearc? s? ias?. Dar nu se mai poate. Tren?e!
?i forma doar picioare începu s? danseze ?op?ind pe butoaie. Picioarele în pantofi cu toc cui ?i ciorapi negri de m?tase, b?teau step. B?teau violent. Picioarele pendulau pe zgomotul gemut al butoaielor. Undeva din umbr? privea trist, Dan. ?tia c? este el dup? negrul de noapte topit, adunat în migdala ochiului.

Lini?tea este o pânz? fragil? ?esut? din cuvinte. Se poate sfâ?ia u?or. Sunt suficiente doar b?t?ile inimi.


Nr. hituri: 1.249
Adaugat la data: 18:51:01, 16 Mar 2010
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.