Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 429.573
Total vizitatori unici: 160.110

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
De la fascina?ia altor z?ri la reportajul lucid, MARIA SPATARIU - Critica literara / Literatura

Estomparea distan?elor, dispari?ia exoticului, a lec?iilor de geografie ?i istorie literar?, mai mult? obiectivitate. Per ansamblu, acestea ar fi câteva dintre caracteristicile care contureaz? scrierile de c?l?torie din perioada interbelic?, exceptându-le, bineîn?eles, pe cele cu implica?ii politice. În secolul vitezei, al trenului ?i avionului, reportajul de c?l?torie este abordat, tematic ?i structural, de pe alte pozi?ii. În general, aceste scrieri sunt datorate scriitorilor ?i converg spre tipul reportajului lucid, „care caut? în diversitatea geografic? modul cum se particularizeaz? marile întreb?ri ale timpului, constat? diferen?ele, dar descoper? nelini?tile ?i st?rile comune”(1). În acest context, vom trece în revist? literatura de profil, alegând doar scrierile care valorific? elemente de reportaj de c?l?torie ?i a c?ror valoare literar? nu este supus? discu?iilor. A?a sunt de pild? Rapid-Constantinopol-Bioram, al lui Camil Petrescu, India, de Mircea Eliade, iar trecerea spre ele este f?cut? de c?l?tori precum Nicolae Iorga ?i Ion Petrovici, în ale c?ror scrieri se combin? tehnica didactic? ?i nota?ia direct? cu nervul scrierii.

Spuneam c? în perioada interbelic?, exotismul începe s? dispar? din scrierile de c?l?torie. ?i totu?i exist? cel pu?in o excep?ie, prin destina?ia c?l?toriei: Mircea Eliade ?i a sa Indie. Volumul India a ap?rut în 1934 ?i reune?te o serie de texte scrise de autor în timpul c?l?toriilor sale în aceast? ?ar?, între anii 1928-1931. Pentru istoria reportajului românesc, ele sunt importante pentru c? reproducerea lor s-a f?cut respectând consemnarea original?: „N-am încercat, deci, s? refac materialul de impresii ?i reflec?ii cules. Am preferat s? p?strez caracterul fragmentar, spontan, al paginilor scrise asupra anumitor p?r?i din necunoscuta Indie – evitând pe cât am putut elementul personal.”(2)

În ceea ce prive?te încadrarea volumului unei specii sau alteia, autorul nu o face, ci, mai degrab?, ne indic? ce nu este aceast? carte: nu este un jurnal de c?l?torie, ci o carte despre umanismul Indiei. Cheia de lectur? a acestor fragmente, reunite f?r? a se urma o strict? ordine cronologic? sau tematic?, ne este oferit? chiar de autor: „Aventura a fost sistematic evitat? în aceast? carte. Am înlocuit aventura cu reportajul, ?i reportajul cu povestirea.”(3) Astfel c?l?toria în India se dovede?te a fi o permanent? pendulare între literatura interiorului ?i cea a exteriorului.

Chiar dac? nu exist? o schem? general valabil?, se remarc? faptul c?, în multe dintre aceste fragmente, privirea exterioar? este urmat? de cea interioar?, dup? modelul observa?ie ?i analiz?. Obiectiv este autorul atunci când are în centrul aten?iei episoade narative: „Sunt privit cu insisten??, ?i indigenii se adun? în fa?a casei venerabilului brahman Ramchandra Gangadhar, unde locuiesc. Acest Gangadhar st? o bun? parte din zi a?ezat pe o rogojin?, în prima înc?pere a casei sale, cu pieptul ?i pântecul gol, cu un lan? petrecut pe dup? gât, cu fa?a uns? cu cenu?? ?i sucuri acre. St? în aceea?i pozi?ie binecunoscut? a statuilor indiene, ?i discut? cu vizitatorii s?i, fie în sanskrit?, fie în dialect. Pare onorat de vizita mea, iar Bhimi Chawda, care m? adusese, îi traduce în gujarati tot ce-i spun despre România. Aflând c? mi-e foame, trimite un slujitor p?ros s? cumpere de mâncare, deoarece în casa unui brahman nu se g?se?te decât pentru oamenii din aceea?i cast?. Pe terasa de sus, servitorul îmi aduce trei turte mici fierte în uleiu, un pahar cu lapte ?i câteva banane. Culege apoi resturile, împreun? cu vasele de lut ars în cari mâncasem – ?i le arunc? în strad?...”(4) Cu acela?i realism, dominat de spirit de observa?ie, autorul descrie procesiunile religioase, bazarul, templele, via?a localnicilor, casele lor, mâncarea, epidemia de holer?, hotelul, vân?toarea de crocodili, o m?n?stire himalayan? etc. Alteori, aten?ia auctorial? se deplaseaz? de la planul exterior la cel intim (mai ales în conturarea peisajelor naturale), scrierea lui Eliade amintind astfel de c?l?toriile în care Alexandru Vlahu?? se descoperea mereu pe sine: „Când ajungi în Kandy, sus pe mun?i, la amiaz? – te întorci între oameni cu un nem?rturisit sentiment c? ai asistat la o minune, la o monstruozitate sau la o sfin?enie, ceva excep?ional ?i ira?ional, pe care nu e?ti în stare nici s?-l judeci, nici s?-l imi?i.”(5)

În ceea ce prive?te mijloacele tehnice, trebuie spus c? autorul apeleaz? în general la tonul descriptiv ?i doar arareori sparge monotonia textului cu adres?ri c?tre un lector imaginar („A?i v?zut oameni cari, zece luni pe an, adorm nemânca?i?”(6), cu dialog sau cu imagini ale proiec?iei celui care scrie: „Scriu. Ce a? putea face altceva?”(7), „vreau s? scriu numai atât”(8).

Între reportaj, jurnal ?i literatur? stau ?i scrierile de c?l?torie ale lui Petru Comarnescu: Chipurile ?i priveli?tile Americii, Chipurile ?i priveli?tile Europei. Ambele c?r?i sunt construite din volume anterior publicate ?i se dovedesc a fi o mixtur? alunecoas? de literatur?, experien?? personal?, istorie ?i analiz?, ceea ce face ca inten?ia de încadrare într-o specie sau alta s? fie periculoas? prin minimalizarea caracteristicilor scriiturii. În consecin??, sintagma utilizat? de Traian Filip „roman al vie?ii contemporane”(9) pare s? fie cea mai fericit? alegere în încercarea de înglobare a vastit??ii de tehnici ?i procedee folosite de Petru Comarnescu.

Personajul principal al acestor „romane” este însu?i scriitorul, a?a c? indiferent dac? se refer? la ora?e americane sau europene, Comarnescu vorbe?te, în general, despre sine, aducând permanent în prim-plan m?rturisirile ?i gândurile sale. Alternarea celor dou? planuri, interior-exterior, se constituie într-o cheie de lectur? care ne este oferit? înc? din debutul volumului Chipurile ?i priveli?tile Americii: „vreau s? m? bucur... s? m? lini?tesc”(10). În spatele acestei chei se g?se?te o alta, una spiritual? scrierile comarnesciene fiind str?b?tute de referiri erudite la locurile vizitate, la personalit??i, la istorie, la opere artistice. De pild?, la Catedrala Sf. Sofia, vorbe?te despre religie, la Acropole ?ine scurte lec?ii de mitologie, în Chrysler Building face o scurt? incursiune în istoria cl?dirii, la Washington discut? despre pre?edin?ii americani. Ponderea mare a informa?iilor din diverse domenii de specialitate are dou? cauze: în primul rând, autorul percepea c?l?toria ca o metod? de cunoa?tere ?i, în al doilea rând, în cazul c?l?toriilor în Statele Unite ale Americii, avea con?tiin?a operei sale de pionierat. Linia instructiv? este permanent punctat? de propriile tr?iri, ajutând astfel cititorii nu doar s? afle, s? vad? ceea ce Petru Comarnescu a aflat ?i a v?zut, ci ?i s? tr?iasc? ceea ce autorul a tr?it. În consecin??, lectorului str?in de America, p?mântul f?g?duin?ei i se dezv?luie prin ochii autorului ca o explozie n?ucitoare de lumini pe vertical?: „Zgârie-norii alungi?i c?tre cer ?i orbitor lumina?i la picioare, se proiecteaz? într-un vis neîn?eles. Nu ?tiu ce s? privesc mai întâi ?i mai ales cum s? îi privesc. Nu mi-a? putea descrie sim?irea din acea noapte decât comparând-o cu n?uceala ?i uimirea lui Gulliver în ?ara Uria?ilor.”(11) Nici autorul, nici lectorul nu apuc? s? se dezmeticeasc? în urma impactului vizual, c? sunt imediat „pofti?i” la o moarte dr?ceasc? într-o curs? automobilistic?: „Viteza automobilului îmi pare catastrofal?. Pân? ?i sângele rece al ?oferului, care, din când în când, aprinde ?ig?ri în aceea?i goan? necugetat?, îmi pare prevestitor de r?u...”(12).

Acest prim nivel, vizual, de cunoa?tere a Americii, este întregit de unul cu implica?ii psihologice, axat pe oameni. Dincolo de priveli?ti, autorul vede chipuri: cu un acut sim? al observa?iei, Petru Comarnescu analizeaz? newyorkezii transforma?i în figuri triste, obosite, plictisite, mergând la plimbare, pentru c? a?a trebuie. Cu acela?i spirit p?trunz?tor îi prive?te pe armenii prin?i între dou? lumi: „Femei grase, cu piele negricioas? ?i ochi catifela?i, ?ed parc? de-o ve?nicie pe scaunele înguste ?i cu încheieturile nesigure, în fa?a magazinului. Te cheam? în?untru s? te târguie?ti. Sunt nec?jite ?i resemnate ca to?i aceia care tr?iesc între dou? lumi. Ele nu mai apar?in lumii de arome calde ?i lenevie mizer? pe care au p?r?sit-o trecând cu copii în bra?e peste m?rile ?i oceanul oportunit??ilor, dar nici aceleia noi din care n-au prins decât f?râmiturile unui noroc a?teptat s? vie într-un alt fel.”(13) Se constat? astfel c? în scrierile comarnesciene, oamenii devin obiect de studiu, portretele lor fiind dezvoltate apoi în Homo Americanus sau tipurile reprezentative ale societ??ii americane. Aici, portretele se construiesc nu doar pe baza observa?iilor autorului, ci ?i a „mini-interviurile” pe care autorul le ia americanilor întâlni?i. Rezultatul const? într-o scriere bine documentat?, realizat? în oglind? prin reunirea unor puncte de vedere diferite. Totu?i, elementele de reportaj trebuie c?utate cu aten?ie, pentru c? izvoarele livre?ti folosite nu au fost pu?ine ?i, în plus, unele portrete au fost studiate în 1931, lucrate în 1932 ?i retu?ate în 1939 ?i 1946, dup? cum m?rturise?te autorul (14).
În schimb, rod doar al experien?elor directe sunt episoadele dedicate vizitelor în cartierul Harlem sau în fabricile de conserve. Acestea se constituie ca veritabile reportaje, realizate cu for?a pe care o întâlnim ?i la Geo Bogza, ?i la F. Brunea-Fox. Mânat de curiozitate, scriitorul merge în cartierul Harlem pentru a-i cunoa?te pe afro-americani la ei acas?. Sim?ul acut al observa?iei se întrevede când autorul surprinde schimb?rile în fizionomia afro-amercianilor, dup? îngem?narea a dou? rase, sau micile jafuri ale copiilor din cartier: „Pe copiii negrii îi g?sesc mai târziu pe strada principal? a Harlemului, în jurul unei fruct?rii, unde Tommy va fura banane, în timp ce jupânul este ?inut de vorb? de unul din copii.” (15)

Nimic nu pare îns? s? afecteze mai mult sensibilitatea c?l?torului decât popasul la fabrica de conserve: „...sim?urile par a se tulbura atunci când îmi amintesc de vizita în cartierul fabricilor de conserve ?i al abatoarelor, unde, cu toat? cur??enia ?i rapiditatea opera?iilor, miile de vite t?iate se constituiesc într-un strigoi care mustr? con?tiin?a ?i îmi îneac? n?rile cu o boare dens? ?i lipicioas? de sânge vaporizat în atmosfer?.”(16) A doua vizit? în Chicago îl revolt? la fel de mult pentru c? vacile ?i boii sunt omorâ?i cu cruzime, de un om care le zdrobe?te c?p??ânile cu ajutorul unui ciocan enorm. Uneori, loviturile sunt atât de puternice ?i precise, încât „bietele animale nici nu au r?gaz, ca în abatoarele pariziene ?i în improviza?iile orientale, s?-?i ia adio de la via?? printr-un sonor ?i prelungit regret r?cnit.”(17) Decupate de pe fundalul referirilor ?tiin?ifice, livre?ti, asemenea secven?e se încadreaz?, prin tem? ?i construc?ie, în tradi?ia reportajului.

„Cea mai bun? literatur? este o form? superioar? a reportajului. În fond, toat? gazet?ria e reportaj – reportaj de întâmpl?ri diverse, reportaj de fapte ?tiin?ifice, reportaj de evenimente istorice, de opinii autorizate, de fr?mânt?ri sociale ?i psihologice”(18), nota Camil Petrescu în 1924, dând astfel unul dintre cele mai cuprinz?toare puncte de vedere asupra reportajului. Defini?ia sa pare, îns?, ?i pu?in contrastant?, pentru c?, pe de o parte, reportajul este încadrat literaturii, iar, pe de alt? parte, autorul remarc? faptul c? nu exist? o diferen?? de substan?? între speciile gazet?re?ti. Toate au în centru realitatea, adev?rul ?i, în consecin??, toate se încadreaz? în specia reportajului, diferen?ierile fiind mai degrab? tematice, decât de structur?. O astfel de privire asupra reportajului deriv? din perspectiva scriitorului asupra rela?iei dintre literatur? ?i gazet?rie: calit??ile ?i cusururile sunt acelea?i, iar un mare scriitor este de fapt un mare ziarist, dup? cum un mare ziarist nu poate fi decât un mare scriitor (19). În consecin??, nu e de mirare c? scriitorul a imprimat operei sale publicistice acelea?i caracteristici. Prin anticalofilism se ajunge la cel mai mare reportaj al lui Camil Petrescu: Rapid-Constantinopol-Bioram.

Volumul, subintitulat de autor Simplu itinerar pentru uzul bucure?tenilor, a ap?rut în 1933, ca rod „al unei c?l?torii tr?ite lucid” (20) ?i „descrise cu exactitate”(21). Iat? deci c? o prim? condi?ie de existen?? a gazet?riei, cea a veridicit??ii, dar ?i a literaturii, în concep?ia camilpetrescian?, este îndeplinit?. În ceea ce prive?te valoarea artistico-literar? a scrierii, criticii o consider? sc?zut? ?i îi repro?eaz? anularea oric?rei emo?ii estetice. În consecin??, descrierile de peisaj, trecute prin filtrul intelectual, „iau uneori înf??i?area unor relat?ri palid” (22): „Acum, la întoarcere, trecem prin curtea goal? ?i vast?, printre zidurile înalte ale unei caz?rmi sau ?coli, c?tre foi?orul de foc al Serasceratului. E ca un minaret dublu, desigur de marmor?, dar pare mai curând de zid?rie veche, care, împreun? cu m?gura pe al c?rui vârf se afl?, se înal?? la suprafa?a m?rii (care aici nu mai e teoretic?, a?a ca la munte sau ca la Bucure?ti, ci imediat? în port) cam la 150 de metri în?l?ime”. (23) Este vizibil? astfel inten?ia autorului de a furniza cititorului date precise, geografice ?i matematice chiar, ca adjuvant al unei eventuale c?l?torii; din p?cate, ele confer? scrierii o not? stufoas?.

Mult mai reu?ite sunt în schimb pu?inele pagini în care autorul observ? via?a, înregistreaz? chipuri de oameni ?i întâmpl?ri. Astfel de pagini contribuie la „unul dintre cele mai profunde examene aplicate societ??ii române?ti”(24), examen pe care Camil Petrescu îl realizeaz? prin intermediul publicisticii sale. Eul auctorial domin? textul ?i înregistreaz? cu acribie reac?iile sale („Am o impresie de ostilitate, de duhuri ciudate în acest hotel. M? simt prizonier ?i mi-e team? s? privesc u?ile întredeschise ale culoarului” (25); „Sunt obosit... M? cople?e?te o senza?ie de inutil, se isc? în mine un refuz de acceptare” (26) sau d? detalii despre c?r?ile pe care le cite?te. Nivelul intertextual este astfel destul de puternic ?i conduce la alternarea etajelor epico-descriptive cu cele meditativ-reflexive.
De o aten?ie sporit? din partea autorului se bucur? ?i lectorul înscris sau mai bine zis grupul de lectori înscri?i, pe care autorul îl introduce înc? din subtitlul reportajului s?u: Simplu itinerar pentru uzul bucure?tenilor. Lectorilor înscri?i, recte bucure?tenilor, li se adreseaz? autorul pe tot parcursul reportajului; mai mult, are mereu în aten?ie bagajul intelectual de care ace?tia dispun în momentul lecturii: „pentru cei care au str?b?tut trec?toarea de la Turnu Severin în sus se poate cârpi o imagine a gâtului de ap? care desparte Europa de Asia. Trebuiesc numai scoase stâncile de la Por?ile de fier ?i oprit? scurgerea prea v?zut? a ?uvoiului”(27) sau: „urc?m iar, pe sub zidurile Seraiului ca pe sub zidurile Arsenalului bucure?tean”(28).

Aceluia?i reportaj lucid îi sunt tributari ?i Nicolae Iorga (în Pe drumuri dep?rtate), ?i Ion Petrovici (Însemn?ri de drum), ?i Mihai D. Ralea (în Memorial. Note de drum din Spania). Fiecare dintre ei î?i construie?te reportajul sau memorialul de c?l?torie utilizând acelea?i elemente, observa?ii proprii, date istorice, reflec?ii filozofice sau morale, ?i pentru tustrei c?l?toria devine prilej de medita?ie, de studii personale sau psihologice, de incursiuni în istoria altor civiliza?ii. Acestea sunt, de altfel, motivele care l-au determinat pe Silvian Iosifescu s? vorbeasc? despre reportaje lucide, iar pe Petre Anghel – de scrieri tributare eseisticii (29), în care peisajele ?i monumentele sunt declan?atoare de idei.
Mai mult, aceea?i schem? narativ? este utilizat? de cei trei, cu mici varia?iuni. Schema a fost identificat? de D. Petrescu în scrierile lui Ion Petrovici, dar ea este aplicabil? ?i celorlal?i doi c?l?tori ?i se prezint? astfel: „Timpul c?l?toriei, cadrul cosmic al obiectivului vizitat, istoria lui, obiectivele cultural-turistice, eventual ?i comerciale, de prim? însemn?tate (descrierea ?i istoricul lor), comentariul general al obiectivului discutat, sub forma unei reflec?ii de ordin filozofic sau moral.”(30) De pild?, Cracovia i se arat? pentru început lui Nicolae Iorga „supt munte”, „din neguri”, iar m?n?stirea Montserrat îi pare lui Mihail Ralea a fi „Ag??at? pe o coast? de pr?pastie, pr?v?lit?, gata s? cad? în întunericul abisului, înfundat? la spate de un defileu strâmt, cu maluri înfrico??toare”(31). Odat? încadrarea spa?ial? realizat?, aten?ia se canalizeaz? pe cea temporar?. Astfel, fiecare dintre cei trei c?l?tori face apel la cuno?tin?ele apriori dobândite ?i vorbe?te despre manuscrisele Universit??ii din Cracovia (Nicolae Iorga), despre influen?a culturii arabe (Mihail D. Ralea), despre întemeierea m?n?stirii Vorone? de c?tre ?tefan cel Mare, despre doctrina cre?tin? ?i reflectarea ei în pictura religioas? (Ion Petrovici). Finalul reportajelor apare astfel: „?i m? gândesc ce-ar fi fost din lumea întreag? dac? [...] Petru cel Mare ar fi f?cut ca Henric al IV-lea ?i ar fi zis c? domnia asupra R?s?ritului face cât o liturghie”(32) (Nicolae Iorga); „Cuno?tin?a puterilor noastre se încarc? cu o lung? tradi?ie de mândrie. ?i poate chiar cu o team? care spore?te m?re?ia trecutului: aceea c? opera noastr?, a celor de ast?zi nu va rezista poate ravagiilor vremii în m?sura în care a izbutit s? reziste aceea a înainta?ilor no?tri” (33) (Ion Petrovici).

Unde se distan?eaz? scrierile de c?l?torie ale acestor autori? Nota personal? a lui Mihail Ralea se edific? în capacitatea de a prezenta totul ca prin intermediul unei camere de filmat care se plimb? încet, cu r?gaz, pentru a surprinde orice detaliu, de la comis-voiajorul „gras, ras, sceptic ?i a-toate-?tiutor” la rugina de pe vas. Nota?ia anecdotic? (34) ?i autoironic? îl individualizeaz? pe Ion Petrovici, iar cea sentimental? – pe Nicolae Iorga.

Între hiperbolizant ?i imaginar, la antipodul reportajului lucid, dar f?r? s? se despart? total de reportaj, se afl? memorialul de c?l?torie Pe drumuri de munte, al lui Calistrat Hoga?. Problema care se pune, în contextul reportajului românesc, este aceea dac? scrierea e tributar? realit??ii sau inventivit??ii. Pompiliu Marcea consider?: „Ceea ce s-a numit, de c?tre mul?i, imagina?ia lui Hoga? nu este un produs al inven?iei, în sens strict [...] c?ci porne?te de la date ?i fapte reale, verificabile: mun?ii, p?durile, lumea întâlnit?, furtuna dezl?n?uit? stihianic, totul exist?, independent, de cel ce le percepe. E adev?rat c? modul în care le percepe difer? de la un om la altul, de la un scriitor la altul, e adev?rat c?, acest mod poate transfigura realitatea... Cu toate acestea n-a inventat-o” (35). Discu?ia despre inven?ie ?i realitate în memorialul de c?l?torie al lui Calistrat Hoga? a pornit de la propensiunea c?tre hiperbol? ?i c?tre homerism, a?a c?, prin analogie, Pe drumuri de munte împ?rt??e?te situa?ia C?r?ii Oltului, un volum tributar ?i el nota?iei hiperbolizante ?i numit de critici poem epopeic. O nou? discu?ie despre literatura de frontier? ?i despre interferen?a speciilor ?i genurilor este inutil?, dar trebuie s? admitem c? Pe drumuri de munte înglobeaz?, stilistic vorbind, elementele unui reportaj. Asemenea unui maestru al penelului, Calistrat Hoga? acord? naturii uvertura principal? în scrierea sa ?i, ajutat fiind de zoom-ul unei camere de filmat invizibile, el deschide în fa?a noastr? c?r?ri de munte, înal?? Mun?ii V?ratecului, ne acoper? cu azur albastru, pogoar? furtuna asupra noastr? sau ne tope?te sub razele soarelui, ca în final s? ne incite într-o dulce odihn?. Imaginea cinematografic? a pasajelor dedicate naturii sau stihiilor ei rezid? în atenta alegere a epitetelor ?i verbelor, în gradarea lor, în utilizarea onomatopeelor ?i în alternarea imaginilor vizuale, motrice, auditive ?i olfactive: „Fierbeau v?zduhurile ?i cerurile clocoteau sub desc?rc?rile zguduitoare ale tunetelor ?i p?mântul înfrico?at se cutremura nemernic, pân? în cel mai adânc din temeliile sale, sub ropotul de tr?znete care c?deau asurzitoare prin întuneric, ca ni?te imense bombe de fl?c?ri, ?i spulberau, ca ?i cum ai sufla într-un strop de ??rân?, frun?ile de stânci îndr?zne?e...”(36)

Ironia ?i autoironia nu-i lipsesc, îns?, c?l?torului care rupe astfel nota general? de lirism: „Chilia p?rintelui Gherm?nu??... ie?i cam dup? m?sura m?runt? a harnicului ei întemeietor; ?i dac?, intrând, trebuia s? pleci capul, apoi aceasta nu însemna altceva decât c? p?rintele Gherm?nu?? îi d?duse ca în?l?ime întinderea f?pturii sale înse?i, numai cât cu comanac cu tot ?i dac? erai silit s? te a?ezi cam l?turi? spre a-?i strecura grosimea trupului prin îngustimea u?ii...” (37) Când descriptivul se împlete?te cu epicul, memorialul de c?l?torie este „condimentat” cu portrete ale tovar??ilor de c?l?torie, cu întâmpl?ri ce stârnesc râsul sau zâmbete ironice, cu citate din alte opere, f?r? ca autorul s? uite s? ne indice ce a v?zut în dreapta sau în stânga, unde s-a ab?tut din drum sau când a adormit ?i ce a mâncat. În consecin??, memorialul se construie?te pe alternan?a de planuri, interior / exterior, pe baza a numeroase personaje, fie c? vorbesc chiar ele în numele lor, fie c? autorul devine purt?torul lor de cuvânt. Altfel spus, toate mijloacele de realizare a reportajului, mijloace consacrate în cultura român? interbelic?, se reg?sesc ?i aici.


1. Silvian Iosifescu, Literatura de frontier?, Bucure?ti, Editura Enciclopedic? Român?, 1971, p. 201
2. Mircea Eliade în Prefa?? la edi?ia a doua, la Mircea Eliade, India, Bucure?ti, Editura Cugetarea, 1935, p. 5.
3. Ibidem.
4. Mircea Eliade, op. cit., p. 23.
5. Ibidem, p.18.
6. Ibidem, p. 41.
7. Ibidem, p. 34.
8. Ibidem, p. 101.
9. Traian Filip, Cuvânt înainte, la Petru Comarnescu, Chipurile ?i priveli?tile Americii. Bucure?ti, Editura Eminescu, 1974, p. 6.
10. Petru Comarnescu, op. cit., p. 27
11. Ibidem.
12. Ibidem.
13. Ibidem, p. 94-95.
14. Ibidem, p. 300.
15. Ibidem, p. 104.
16. Ibidem, p. 147.
17. Ibidem, p. 148.
18. Camil Petrescu, Scriitori ?i ziari?ti, în „Adev?rul”, 25 august 1924, p. 3.
19. Vz. ?i Florica Ichim, Prefa??, la Camil Petrescu, Opere. Publicistica, Vol. I. Edi?ie, prefa?? ?i note de Florica Ichim, Bucure?ti, Editura Minerva, 1984, p. X.
20. Ion Cristoiu, C?l?torie tr?it? cu luciditate, în Camil Petrescu, Rapid-Constantinopol-Bioram, Cluj, Editura Dacia, 1974, p. 7.
21. Ion Sârbu, Camil Petrescu, Ia?i, Editura Junimea, 1973, p. 295.
22. Ibidem.
23. Camil Petrescu, Rapid-Constantinopol-Bioram, p. 65.
24. Ovidiu Ghidirmic, Camil Petrescu sau patosul lucidit??ii, Craiova, Scrisul Românesc, 1975, p. 124.
25. Camil Petrescu, Rapid-Constantinopol-Bioram, p. 69.
26. Ibidem, p. 105.
27. Ibidem, p. 70.
28. Ibidem p. 33.
29. Petre Anghel, Mihai Ralea. Voca?ia eseului, Bucure?ti, Editura Cartea Româneasc?, 1973, p. 24.
30. D. Petrescu, Ion Petrovici – o figur? european? a culturii române?ti, în Ion Petrovici, Însemn?ri de drum. Îngrijire de edi?ie, prefa?? ?i tabel biobibliografic de Dumitru Petrescu, Bucure?ti, Editura Sport-Turism, 1983, p. 13.
31. Mihail D. Ralea, Memorial. Note de drum din Spania, Bucure?ti, Editura Cultura Na?ional?, 1930, p. 88.
32. Nicolae Iorga, Pe drumuri dep?rtate. Edi?ie critic? îngrijit?, selec?ia textelor, studiu, note ?i comentarii, bibliografie de Valeriu Râpeanu, vol. I, Bucure?ti, Editura Minerva, 1987, p. 545.
33. Ion Petrovici, op. cit., p. 52.
34. Vz. ?i George C?linescu, Istoria literaturii române de la origini pân? în prezent, Bucure?ti, Editura Minerva, 1982, p. 832.
35. Pompiliu Marcea, Prefa??, la Calistrat Hoga?, Pe drumuri de munte, Bucure?ti, Editura Ion Creang?, 1982, p. 12.
36. Ibidem, p. 265.
37. Calistrat Hoga?, În Mun?ii Neam?ului, Bucure?ti, Editura pentru Literatur?, 1958, p. 121.


Nr. hituri: 1.441
Adaugat la data: 01:20:00, 25 Sep 2010
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.