Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 4 musafiri
Total hituri: 429.219
Total vizitatori unici: 159.910

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Focul iubirii , SORIN CERIN - Poezie / Literatura

?i cerul a încremenit
v?zând cum plutea
pas?rea de foc a iubirii noastre
peste orizonturile sângerii
ale cuvintelor ascunse
în buzunarul rupt al amintirilor,
de unde mai pierdeam treptat câte unul.
În spatele nostru venea Uitarea
s? le culeag?
pentru parastasul Lumii Noastre.
Au încremenit pân? ?i adierile de suferin??,
fericire,remu?care sau împlinire
peste imensitatea priveli?tii
Destinului nostru
care se pierdea undeva departe
spre orizontul mor?ii.
Abia acolo se vedea oceanul
gândurilor unei alte lumi.
?i atunci am vrut s? zbur?m
împreun? pe aripile p?s?rii noastre de foc a iubirii,
cât mai sus,
cât mai aproape de Dumnezeu
pentru a vedea în sfâr?itul eternului început,
valurile t?cerilor zbuciumate
care se lovesc de tâmpla timpului
r?corind-o cu na?terea unei noi vie?i.
Primul am urcat eu
pe Aripa Desp?r?irii,
pe urm? ai venit ?i tu pe cealalt?,
era Aripa Reg?sirii.
Ambele aripi ne ardeau cumplit,
încât am hot?rât
s? ne arunc?m în oceanul eternit??ii de sub noi,
pentru a ne r?cori
cu apa descântat? de Infinit,Destinului,
ce-?i sp?la adesea picioarele ostoite de atîta pietri? sentimental,t?ios,peste care era obligat s? calce.
Ne-a urmat ?i pas?rea noastr? de foc îndeaproape,
pân? ce s-a stins încetul cu încetul
pe valurile înspumate ale neantului.
Se va mai aprinde vreodat??
Î?i v?d ochii de dinainte de Timp
?i parc? ar fi privirea fiin?ei mele.
Ne asem?n?m atât de mult
încât nu ?tiu încotro e via?a ta
sau moartea mea,
fiindc? ambele se suprapun.
Suntem una ?i aceea?i Clip?
în acest Destin.
A? putea vreodat? s? te a?tept?
Nu, niciodat?, fiindc? m-a? a?tepta pe mine.
Atunci î?i spun c? te ador,
dar nici a?a nu pot
fiindc? m? înnec în de?ert?ciunea asem?n?rii.
Atunci î?i spun c? te vreau!
Nu pot fiindc? nu vrea lumea
cu vremea ei de dinainte de a fi eu
s? fim noi într-o inim?.
Atunci ce Doamne a? mai putea spune c? vreau
pentru a fi al?turi de tine?
Doar moartea?
De ?i ai ochii mei pierdu?i în tine?
Nu m? l?sa te rog Înger drag.
M? pierd în clepsidra singur?t??ii
care cerne nemilos timpul
pentru a hr?ni zilele înfometate de pa?ii trecu?i ai amintirilor.
T?cerile neclintite ale speran?elor noastre
se sparg în ecouri prelungi
de privirile nep?s?toare ale fericirii uitate
într-un col? de via?? unde se vând na?teri ?i mor?i pe clipe.
Se strig? cu atât de mult? t?cere
încât se sparg pân? ?i zidurile Destinului,
l?sând în spatele lor
adev?rata amintire a Lui Dumnezeu.
E atât de mult cer pe lumea asta
încât pân? ?i orizonturile se pierd în cer.
E atât de pu?in? fericire în privirea ta
încât ?i ochii se pierd în lacrimi.
E atât de departe b?taia inimii tale
încât atunci când vreau s? o prind m? împiedic de mine.
E atât de târziu în oceanul acestor clipe,
încât ?i tu ai devenit o amintire.
E atât de mult tine în mine încât ?i eu voi fi un dor care doare.
Dor care doare ?i se sparge de Destin.
Dor care doare adânc în infinitul din noi
Dor care doare lovind necontenit valurile gândurilor noastre
Dor care doare strigând adânc în t?cerile noastre pierdute,un strig?t de t?cere
Strig?t de t?cere în sângele cuvintelor
care zvâcnesc haotic pe zidurile amintirilor noastre.
Strig?t de t?cere peste cioburile eternit??ii iubirii noastre.
Vântul amintirilor noastre
a scuturat timpul de frunzele ruginite ale clipelor
la umbra c?rora ne-am ascuns întreaga var? a iubirii.
?i a venit frigul pân? ?i în cuvinte
odat? cu prima brum? a desp?r?irii,
când roua viselor noastre a inghe?at,
albind iarba sentimental? a vie?ii,
încremenind pân? ?i privirile Viitorului asupra noastr?.
?i atunci te-a? fi luat de mân?
dar în palma dorin?elor mele
se afla doar un gr?unte de nisip al uit?rii de tine
cernut de clepsidra de?ert?ciunii.
Ochii adânci ai oceanului zâmbetului t?u
m? privesc din spatele valurilor sentimentale
pierdute în apusul cuvintelor
br?zdate de pesc?ru?ii speran?elor inimilor noastre
care zboar? spre r?s?rit sfidând Timpul.
Cor?biile gândurilor merg spre nic?ieri
sperând în vântul amintirilor.
Oare vor ajunge într-o zi la destina?ia iubirii
unde fiin?a ta spulber? t?cerea orizonturilor?
Doar tu,po?i îndep?rta zidul rece
al sufletului acestei lumi din mine
?i atunci voi putea s? în?eleg
c? moartea e uitarea lumii ?i via?a e privirea ta,
Doar tu,e?ti deasupra a orice pare real,
în acest vis în care privim zorii speran?elor,
Zori pe care-i vedem cum se pierd
pe aripile albe ale de?ert?ciunii.
?i totu?i vom putea uita prin moarte aceast? lume?
Atunci ea se va pierde difnitiv din noi,
iar noi fiind parte din ea ne vom pierde de noi?
Nu pot s? cred!
Lumea este un vis ireal ?i atât,
înseamn? c? adev?rul st? în moarte?
Atunci nu ne r?mâne decât s? serb?m ?i ziua mor?ii?
Pe aceea nu o ?tim.
Nu plânge fiindc? ?tiu cât de adânc te-ai pierdut în mine
dragul meu cer nesfâr?it al dorului,
?i ?tiu c? ?i-am pierdut chipul în soarele iubirii
care ne ardea visele de prea mult senin al dezn?dejdii.
Atunci ai s? m? ier?i c? nu-?i mai gasesc vreodat? adresa iubirii tale?
Fiindc? m-am r?t?cit prin via??
în labirintul unei sor?i
ce nu-mi mai arat? calea spre acel înger al t?u,pierdut de sine.
Nu ?tiu dac? voi mai fi credincios religiei iubirii,
ci poate clipele mele se vor închina doar str?inului din mine,
Uitat pe una dintre b?ncile roase de amintiri
ale unui parc oarecare al a?tept?rilor...


Nr. hituri: 1.162
Adaugat la data: 06:21:00, 24 Sep 2010
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.