Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 429.573
Total vizitatori unici: 160.110

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Reportaj ?i literatur?, MARIA SPATARIU - Critica literara / Literatura

Stilul atrage reportajul în domeniul literaturii, dar nu este un element suficient ?i nici unul de care s? se poat? face abstrac?ie, atunci când se dezbate apartenen?a reportajului la scriitura literar?. Discu?ia pe aceast? tem? are ca punct de plecare condi?ia ce transform? o scriere în literatur?. Literaritatea, c?ci la ea ne referim, descrie „discursul care nu ?i-a epuizat entropia, astfel spus posibilitatea de semnifica?ie. Literaritatea se caracterizeaz? printr-un grad înalt de imprevizibil, printr-o entropie maxim?.”(1) Cu alte cuvinte, literaritatea ?ine de domeniul artistic, condi?ioneaz? textul scris de artisticitatea sa pentru a-l numi literatur?.

În cazul reportajului, trebuie spus c?, într-adev?r, nu toate textele subscrise acestei specii îndeplinesc condi?ia literarit??ii. Exist? reportaje bine scrise ?i reportaje r?u scrise, la fel cum exist? literatur? bine scris? ?i literatur? de proast? calitate, iar aceasta, de?i poate fi apreciat? într-o anumit? epoc?, î?i pierde valoarea mai târziu, semn c? literaritatea ei a fost foarte sc?zut?. Timpul cerne ?i re?ine doar valorile literare.

Situa?ia este similar? ?i în cazul reportajului. Exist? reportajul a c?rui putere de a comunica ceva cititorului dispare curând dup? apari?ie, p?strând doar o valoare documentar? de interes pentru istorici, de pild?. Acesta este a?a-numitul reportaj gazet?resc.
Pe de alt? parte, avem de-a face cu un reportaj care vorbe?te cititorului ?i peste ani ?i nu o face doar ca document al timpului în care a fost scris. Este reportajul ce rezist? timpului ?i trece grani?ele jurnalismului înspre literatur?, iar aceast? „evadare” este legat? de literaritate. Stilul nu e o condi?ie suficient?, spuneam, dar nici de neglijat, cu siguran??; dac? ne raport?m la literatur?, la cea de calitate, ce o deosebe?te pe aceasta de textul simplu informa?ional? Stilul este, în acest caz, un criteriu. Artisticul înglobeaz? stilul, dar nu se reduce la acesta. Intervine astfel, în discu?ie, un alt element ce define?te literatura ?i care se constituie într-un argument forte atunci când reportajul este plasat între speciile jurnalistice, fiindu-i negat? apartenen?a la cele literare. Este vorba de fic?iune sau, mai bine zis, de conven?ia fictiviz?rii, aflat? în antagonism cu autenticitatea necesar? textelor jurnalistice.

Într-adev?r, prima destina?ie, cea pentru care este conceput ?i scris reportajul, este cea a paginilor de ziar. Reportajul nu se scrie pentru a fi cuprins într-un volum de peste ani, ci pentru a eviden?ia o realitate ce se petrece aici ?i acum. Menirea lui primordial? este legat?, trebuie s? recunoa?tem, de o finalitate imediat?, de prezent ?i de realitate. Cu men?ionarea conceptului de realitate ne întoarcem la conven?ia fictiviz?rii. Realitatea este unicul obiect al reportajului, iar conven?ia fictiviz?rii este o condi?ie a existen?ei literaturii: „Ideea de fic?iune literar? define?te, de altfel, poate cel mai bine (?i în orice caz, în modul cel mai frecvent), întreaga concep?ie despre autonomia intrinsec? a literaturii în secolul al XX-lea.”(2)

Ce este fic?iunea literar?? Dualitatea adev?r - aparen?? o define?te cel mai bine. Cu alte cuvinte, imaginile, reprezent?rile ?i personajele care apar în scrierile literare nu sunt cele întâlnite în realitate. Sunt inspirate din realitate, pot fi identice uneori cu aceasta, dar cel care cite?te literatur? ?i cel care scrie literatur? ?tiu c? aceasta este un produs, un artefact, c? redarea exact? a realit??ii nu este o condi?ie a existen?ei literaturii. Literatura contempl? via?a, o interpreteaz?, o recreeaz?, iar în unele situa?ii chiar o rectific?(3). Scriitorul este produc?torul unei realit??i ce exist? doar în interiorul operei sale ?i care nu este identic? cu cea din via??. E o conven?ie, numit? a fictiviz?rii, pe care autor ?i lector o cunosc, oricât de apropiat? ar fi realitatea înglobat? în opera literar? de cea din via??. Se face astfel un salt dincolo de cotidian, un salt într-un plan al con?tiin?ei, într-o realitate ontologic?. Autorul de literatur? poate porni de la un mimesis al realit??ii existente ?i poate merge pân? la crearea de lumi posibile; imagina?ia sa nu este cu nimic îngr?dit?. Conven?ia fictiviz?rii face posibil acest fapt.
Pe de alt? parte, la polul opus lumilor imaginare poate sta textul literar care nu este neap?rat fic?ional. Acesta poate fi o oglind? fidel? a realit??ii pe care o descrie ?i cu toate acestea, fiind literatur?, este citit ca atare, adic? respectând conven?ia fictiviz?rii. „Cuvintele sunt responsabile nu fa?? de ceea ce este real, ci fa?? de ceea ce este presupus ca fiind real (?i identificabil) printr-o serie de reguli constitutive”, spune Stanley Fish(4), iar Ovidiu Ghidirmic completeaz?: „Atâta vreme cât literatura nu se m?rgine?te s? prezinte fapte întâmplate, ci fapte care se pot întâmpla, înseamn? c? nu este altceva decât un produs al imagina?iei. Imaginarul formeaz?, deci, statutul, condi?ia literaturii.”(5)

În spatele textului literar nu c?ut?m realitatea, acesta fiind suficient prin sine însu?i, indiferent cât de minu?ioas? ?i cât de onest ar fi descris? realitatea. S-a spus despre diver?i scriitori, de la Nicolae Filimon la Charles Dickens, c? alc?tuiesc veritabile fresce ale timpurilor în care au tr?it; este adev?rat, dar în aceste fresce au putut inventa personaje, nume, s-au putut inventa întâmpl?ri pornind de la cele tr?ite de ei sau v?zute. Altfel spus, nu faptul ca atare a interesat ?i intereseaz?, ci semnifica?iile lui.

Una dintre opiniile cele mai tran?ante în privin?a realit??ii vie?ii ?i a celei din literatur? îi apar?ine lui Paul Cornea: „nici textul cel mai realist, nici fic?iunea cea mai asem?n?toare vie?ii nu submineaz? conven?ia fictiviz?rii; a face literatur? înseamn? a participa la un ?i a-i asuma regulile. Aser?iunile textului pot fi considerate drept adev?rate îns? cu condi?ia de a admite c? sistemul de referin?e nu exist? în realitatea empiric?, având doar statutul de „imagine mental?”.(6) Cu siguran?? îns?, conven?ia fictiviz?rii nu st? în aten?ia oric?rui cititor, ci doar în a celui avizat sau a scriitorilor ?i criticilor. Un cititor obi?nuit are în vedere faptul c? rândurile dintr-un ziar reprezint? realitatea, dar tendin?a sa este ca ?i atunci când cite?te un text literar s? îl proiecteze în realitate, o realitate care nu-i apar?ine, cu siguran??, dar care a existat pentru cineva, care a avut un „aici ?i acum”. Astfel, conven?ia fictiviz?rii nu este luat? în considerare aici, iar cititorul obi?nuit ia ca realitate sigur?, onest?, descrierea Humule?tiului natal al lui Ion Creang? din Amintiri din copil?rie. Dar, de?i Nic? î?i vede satul ca pe unul bogat, cu oameni înst?ri?i, documentele ?i istoricii vorbesc despre o a?ezare mai degrab? s?rac?. Cu siguran??, acest fapt nu d?uneaz? cu nimic Amintirilor din copil?rie, dar inexactitatea nu poate fi apanajul autorilor de reportaj, datoria lor este de a fi exac?i, veridici, one?ti, atunci când se raporteaz? la un referent.

George Macovescu explic? modul în care se raporteaz? la realitate scriitorul ?i reporterul: „Imaginea st? la baza crea?iei scriitorului ?i reporterului literar, dar scriitorul dup? ce a cules elemente tipice din realitatea înconjur?toare, prelucreaz? astfel acest material, încât poate s? înf??i?eze situa?ii care n-au existat niciodat?, dar care pot s? existe; reporterul: ?i el selec?ioneaz? ce este tipic, ceea ce reprezint? esen?a fenomenului, dar trebuie s? prezinte cum e realitatea; fantezia, doar pentru a descoperi aspecte deosebite ale subiectului, s? scoat? în prim-plan ceea ce ar putea sc?pa la prima vedere, dar e esen?ial; nu se poate imagina ce nu exist?.”(7)

?i atunci apare întrebarea: dac? reportajul e literatur?, ce se întâmpl? cu conven?ia fictiviz?rii? Acesta este, probabil, argumentul cel mai puternic utilizat de cei care încadreaz? reportajul speciilor jurnalistice. Într-adev?r, „reportajul se situeaz? prin natura lui în afara spa?iului de joc al conven?iei fictiviz?rii”(8). Aceasta face ca el s? devin? o specie care penduleaz? între dou? stiluri, care se situeaz? la grani?a dintre literatur? ?i document, mai precis, în interiorul a ceea ce Silvian Iosifescu nume?te „literatura de frontier?”. Într-adev?r, conven?ia fictiviz?rii este subminat? în reportaj, dar trebuie s? lu?m în considerare faptul c? în reportajul literar, în cele din urm?, dispare ?i apropierea temporal? de realitatea descris?. Adic?, de?i reportajul a fost scris pentru paginile unui ziar, iar proximitatea temporal? dintre data public?rii ?i realitatea descris? a fost o condi?ie, în timp aceasta nu mai prezint? aceea?i importan??. Reportajele lui Bogza sau Reed, Kisch au trecut în pagini de volum ?i nu mai sunt citite ast?zi doar ca documente, ci ?i pentru literaritatea lor. Contemporaneitatea nu mai este astfel o „limitare paralizant?”(9) a existen?ei lor, iar „Literatura e prezent? prin mijloace arhitectonice în reportajul care nu accept? interven?ia fic?iunii”(10)tfel, evaluarea reportajului ca oper? literar? este decis? de modul în care elementele componente sunt îmbinate, exact ca ?i în cazul altor scrieri ce respect? conven?ia fictiviz?rii, dar sunt încadrabile doar paraliteraturii.

Un alt argument care situeaz? reportajul doar la grani?a literaturii ar fi cel al discutatei purit??i a literaturii - al artei suficiente prin sine îns??i, neavând o finalitate practic? sau ?tiin?ific?. „Art? pentru art?” nu se verific? în cazul reportajului, a c?rui prim? menire este aceea de a informa. Iar dac? e s? ne referim la Cinci zile printre lepro?i sau la Cei patru gemeni din P?târlagele, scrise de F. Brunea-Fox, atunci este evident c?, prin ceea ce a scris, reporterul a vrut s? trag? un semnal de alarm?, reportajele lui au cerut reac?ii din partea autorit??ilor, din partea comunit??ii: „Cum s? po?i uita c? exist?? Cum s? ?i se ?tearg? din memorie chipurile lor, despre care termenul desfigurare e un eufemism? Încaltea acum s? mai r?scump?r?m cu fervoarea ?i solicitudinea noastr? faptul de a nu fi cunoscut crâncenele suferin?e ale unor semeni de ai no?tri... deporta?i pentru vecie (nu pot atenua tragicul termen) pentru crima de a fi bolnavi.”(11)
Geo Bogza a scris despre cei care muncesc în t?b?c?rii ?i în mine, animat fiind tot de dorin?a de a schimba ceva, dar în Scurt? m?rturisire ce prefa?eaz? volumul ?ara de piatr?, subliniaz? c?, atunci când a strâns reportajele în volum, a eliminat tot ceea ce nu putea trece grani?a literaturii. Bogza, Brunea-Fox, la fel ca ?i Kisch sau Reed, au r?spuns necesit??ii de a zugr?vi realitatea ?i de a încerca s? schimbe ceva. În 1954, Geo Bogza m?rturisea: “Scriitorii trebuie s? fie martori ai epocii lor, dar martori lucizi, ?i în aceea?i m?sur? activi, cum sunt marinarii unei cor?bii în largul m?rii... Scriitorii nu pot fi pasageri. Nu e suficient s? observi doar realitatea, ci e necesar s? observi c? ea se transform? ?i s-o ajuta?i prin scrisul vostru s? se transforme”(12). Cu toate acestea, în ciuda finalit??ilor lui, reportajul literar este capabil s? genereze experien?? estetic?, iar literatura este definit? în corela?ie cu aceasta: “Opera literar? este un obiect estetic capabil s? genereze experien?? estetic?. Experien?a estetic? este o form? de contemplare, o aten?ie cald? acordat? calit??ilor ?i structurilor calitative”(13).

Problema raporturilor pe care reportajul le stabile?te cu literatura ?i gazet?ria, precum ?i a cea a rela?iilor dintre cele dou? stiluri poate fi abordat? ?i din alte perspective: a func?iilor textelor literare ?i jurnalistice, a rela?iilor autor - personaj, autor - narator ?i narator – lector ?i, într-un final, prin influen?ele reciproce care exist? între literatur? ?i gazet?rie.

1. Adrian Marino, Biografia ideii de literatur?, volumul III, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1994, p. 54.
2. Ibidem, p. 78.
3. Ibidem, p. 82.
4. Stanley Fish, Poetica american?. Orient?ri actuale, apud Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, Ia?i, Editura Polirom, 1998, p. 53.

5. Ovidiu Ghidirmic, Proza româneasc? ?i voca?ia originalit??ii, Craiova, Scrisul Românesc, 1988, p. 5.
6. Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, Ia?i, Editura Polirom, 1998, p. 52.
7. George Macovescu, Unele probleme ale reportajului literar, Bucure?ti, Editura de Stat pentru Literatur? ?i Art?, 1956, p. 29.
8. Pompiliu Eliade, Ce este literatura?.Edi?ie îngrijit?, prefa?? ?i note asupra edi?iei de Alexandru George, Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978, p. 54.
9. Silvian Iosifescu, Literatura de frontier?, Bucure?ti, Editura Enciclopedic? Român?, 1971, p. 336.
10. Ibidem, p. 338.
11. F. Brunea-Fox, Reportajele mele 1927-1938. Cuvânt înainte, note, antologie ?i edi?ie îngrijit? de Lisette Daniel – Brunea, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1979, p. 89.
12. Perpessicius, Men?iuni critice, Bucure?ti, Editura Albatros, 1976, p. 185.
13. Rene Wellek ?i Austin Warren, Teoria literaturii. În române?te de Rodica Timi?. Studiu introductiv ?i note de Sorin Alexandrescu, Bucure?ti, Editura pentru Literatur? Universal?, 1967, p. 319.


Nr. hituri: 1.703
Adaugat la data: 01:22:05, 25 Sep 2010
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.