Din?ii mun?ilor de cer,
sfâ?iau haina soartei
roas? la col?uri de moartea,
ce nu întârzia s? apar?,
înotând disperat? via?a,
c?utând un t?râm
al norilor înseta?i de vise,
de?ert apocaliptic,
înglodat în noroiul minciunii,
de a ne na?te la fel de egali,
precum murim.

A?trii de cenu??,
se pr?bu?esc peste inimi,
ar?i de propriile lor str?luciri,
de a da via?? unor lumi,
demult uitate de Lumina
pierdut? pe vecie în ochii t?i.