Ce departe e privirea sângelui t?u, de orizont înro?it în focul, dorului în care m-am scufundat, încercând s? înot spre ??rmul, ochilor plân?i ai acestei lumi, unde învinge parc? de o ve?nicie, întunericul lacrimii, pe care a naufragiat speran?ele de a fi vreodat? corabia, care s? înfrunte destinul oceanelor firii, navigând cu toate pânzele marii noastre iubiri, spre împlinirea destinului, care putea prinde pân? ?i fumul orizontului, în pumnii b?t?tori?i de clipe, ai cerului nesfâr?it din inimile noastre.
