Sp?lând-mi cascada suferin?ei în apa vie?ii, am în?eles cât de departe poate fi fericirea, devenit? ??râna asfaltului, în care mi-am în?epenit viitorul, scurs în trecutul sufletului meu, sânge al debusol?rii de clipe, vorbe goale la cap?t de mort, pustiu de sentimente, na?teri f?r? rost, ploi cu nori pierdu?i definitv, ?i toate astea au z?cut cândva în fiin?a care m-am n?scut, sfidând mestecenii sufletului meu, care au uitat pentru totdeauna albul iernii, din tulpinile firave ale timpului lor, de copaci amenin?ai?i cu moartea, unei zile sparte la târgul ofilit, al vie?ii mele.
