Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 390.869
Total vizitatori unici: 139.283

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
ENA, NICOLAE CORNESCIAN - Proza / Literatura

E N A

?edea pe marginea podului, pe mulura de fier ruginit, de forma ?inei c?ii ferate, ca un arc de cerc, a opta nuan?? a cearc?nului r?s?rit deasupra râului. Privea în gol. A?tepta. Dedesubtul trupului firav, asemenea oglinzilor decupate din geometria haosului, pâlcul lampasurilor de ghea?? sticloas? îi ademeneau sufletul singuratic, pierdut la liziera p?durii de brazi ?i goruni, în acea noaptea rece, înscris? pe ultima fil? dintr-un noiembrie aproape ireal. Se ?inea de pilastrul din dreapta ei. De la genunchi în jos, picioarele între?ineau caden?a unei balans?ri inconstante. Putea s? alunece în orice moment. ?i totu?i, la doar câ?iva pa?i de ie?irea din tunel, continua s? a?tepte trenul. Percepea jocul de lumini violacee, conturând cl?direa g?rii dintr-o dep?rtare derizorie.
I se p?rea c? tocmai acolo, în sala de a?teptare de clasa întâi, cu laptopul deschis, pus pe una din acele m?su?e de sticl?, unde cândva palma ei se înc?lzea în palma mea, citeam una din ultimele epistole, expediate în clipa când sim?ise c? nu mai suporta nicio t?inuire. Sau poate c? toate aceste mesaje au ajuns la Spam. Prin urmare, erau ?terse în mod automat. Se putea ?i mai r?u: poate c?, pentru mine, dup? cum b?nuia, existen?a ei era la fel de ipotetic? precum co?marul din care te treze?ti abia într-un târziu.
Se putea desprinde în orice moment. Se putea elibera de acea temere în fa?a necunoscutului. În fapt, reu?i s? se izb?veasc? de orice gând sumbru. Decizia fusese luat?. Pentru totdeauna. ?i nu mai exista nici o cale de întoarcere. Doar un pas. Un singur pas ?i totul s-ar fi terminat. Atât de simplu. Atât de… Un ecou prelung. Ca un geam spart. Ghea?a. Masa de sticl? din sala de a?teptare a pocnit, când tocmai m? preg?team s? ies.

În acel tren ce m? purta spre o nou? destina?ie, nu observam sarcofagul de ghea??, deasupra c?ruia m? aflam în timp ce traversam podul, tocmai în clipa în care, accesând Facebook-ul ?i intrând pe profilul ei, am observat c? azi e ziua ei de na?tere. Ori poate c? nu m? mai interesa absolut nimic din via?a ei. Trecusem de vârsta la care imaginea femeii adorate distr?gea aten?ia de la lucrurile mult mai importante. Ea nu mai era decât o adiere pal?, închegat? într-un iz dulceag, într-o respira?ie dintr-un sfâr?it de vis, în zborul zdruncinat de refluxul criv??ului ucig?tor. Era asemenea pseudonimului pe care îl ?tergi din lista de adrese, pentru c? în?elegi vanitatea acelor comunic?ri, pierderilor de timp induse de pluralitatea dialogurilor f?r? nicio noim?. De când plecase f?r? niciun motiv clar, nu m-am încumetat s? o caut. N-o a?teptam. Ena Adam, un nume oarecare din lista mea de prieteni, înceta s? mai fie acea fiin?? fermec?toare de care m? îndr?gostisem în urm? cu câ?iva ani. Ena devenea doar o prieten? obi?nuit?, de care uitasem ?i al c?rei profil încetasem s?-l mai verific.
Acum, în trenul Timi?oara – Belgrad, al?turi de mine se afla un alt om cu care str?b?team grani?a dintre dou? ??ri, îns? tr?iam o ciudat? senza?ie c? un suflet str?in m? conducea într-o alt? lume. În preajma mea, pe bancheta al?turat? se afla o feti?? a c?rei vârst? nu o puteam deduce. Îmbr?cat? în ni?te haine albe ?i mult prea sub?iri pentru acel sfâr?it de anotimp, de mai bine de o or? de când am urcat în acel tren, necontenit privirea copilei r?mânea fixat? asupra geamului. Nu ?tiu de ce, îns? t?cerea ei, lipsa oric?ror mi?c?ri, chiar ?i fizionomia mi-au indus un profund sentiment de mil?.
- Domni?oar?, am hot?rât s? rup acea lini?te, unde c?l?tore?ti?
- Pân? la cap?t, mi-a r?spuns ea. M-a privit îndelung, iar apoi, ca-ntr-un vis confuz, m-a întrebat atât de firesc: A?a-i c? a?i cunoscut-o pe Ena? Evident c? aceste vorbe m-au f?cut s? m? cutremur. În primul rând trebuia s? m? întreb cine era copilul din fa?a mea ?i ce c?uta în acest tren ce gonea spre necunoscut.
- Numele meu este Elza Adam, zise fata când trenul tocmai intra în tunel. Pe 21.12.2010 pentru prima dat? a?i întâlnit-o pe Ena. Dac? adun?m cifrele din num?rul zilei, lunii, respectiv anului, ob?inem trei de trei. Probabil c? acest fapt nu are nicio semnifica?ie. Nu vreau s? intru în detalii. În?eleg starea în care v? afla?i.
- Adam? Am reu?it s? întreb ?i mi-am amintit de Ena.
- De mâine voi locui în apropierea Dun?rii, zise fata, ignorând r?spunsul ce-l a?teptam. În urm? cu cinci ani a murit fiica femeii care urmeaz? s? m? înfieze. M? voi numi Kovalt. Dar acest nume îl voi lua abia peste 512 zile. E un obicei.
Au urmat câteva clipe de t?cere, timp în care încercam s? în?eleg ce se petrece, de fapt. G?seam o singur? l?murire ra?ional?: probabil c?, ghicind apatia mea, Ena apelase la anumite tertipuri. Încerca tot felul de uneltiri, iar acest copil era o confirmare cert? a supozi?iilor mele.
- Am v?zut sufletul t?u pe oglinda apei, acea urm? fragil?, pavat? cu lumini ireale, continua fata. Visul devenea co?mar. P?s?ri albe planau deasupra întinderii sticloase. P?s?ri ce str?pungeau acea pânz? lucioas?. Se scufundau. Sufletul t?u, Ena, era atât de transparent. Enorm ?i u?or. Golit de umbre, de nisip ?i ap?.
- Cine e?ti? întrebasem, resim?ind un gol în piept.
- Nu timpului s? ne opunem, ci doar iluziei c? el ne st?pâne?te. Prea mult? importan?? acord?m vârstei. Refuz?m s? ne amintim c? moartea poate veni în orice moment. Destinul nostru depinde doar de anumite momente fatidice ?i nicidecum de speran?ele noastre iluzorii. Suntem eternii c?l?tori înspre necunoscut. Dac? ne oprim, pierdem totul. Dac? într-o noapte oarecare, în trenul ce gone?te spre abis, întâlnim un str?in, dac? încerc?m s?-i d?m crezare, în?elegem c?, de fapt, ceea ce ne-a fost scris nu poate fi ignorat. Ena a fost doar o idee. Eu sunt Elza.
Sim?eam c? nu mai suport. Copila a t?cut. Am deschis laptopul ?i am verificat ultimele mesaje:
„Scriu ?i rescriu aceste idei, ca ?i cum ar fi ultimele confiden?e din via?a mea. Le concep, ?tiind c? într-o zi oarecare, într-o noapte dintr-un tren gonind spre un alt început, într-o gar? str?in?, recuperând mesajele ?terse, vei reg?si aceste gânduri, ultimele cuvinte, ultimele m?rturisiri, fraze neterminate. Mâinile îmi sunt mult prea reci. Numai sloiuri de ghea??, aici, deasupra râului nostru. Pe acest pod. În acest întuneric. Atât de aproape de oglinda apei.”
Ena? Imposibil! Tocmai acum? Am intrat ?i pe profilul ei de Facebook. Dac? a? fi accesat acest profil cu o zi în urm?, a? fi v?zut c? era ziua ei. Ori poate c? am v?zut acest am?nunt, dar nu-mi mai aminteam absolut nimic. Acum nu mai îndr?zneam s?-i scriu chiar ?i un simplu: „La mul?i ani!”. Nici la comentarii ?i nici la mesaje.
- ?ine?i! zise fata, întinzându-mi o scoic? poleit? cu un strat sub?ire de ghea??. Unele ecouri nu pier niciodat?. Continuam s? citesc.
„?tiu c? o s? m? iube?ti doar din mil?. Vei iubi în zadar. Vorbesc la viitor ?i în?elegi de ce. În?elegi, dac? ai recuperat ?i aceste mesaje Spam. Nu uita, îns?, c? în urma noastr? a r?mas ceva. Doar al nostru. ?i poate c? într-o zi vei în?elege totul. M? tem s? nu fie prea târziu.

Dintr-un trecut incert,
A ta, Ena”

-…prea târziu, zise fata.


© Nicolae CORNESCIAN


Nr. hituri: 1.195
Adaugat la data: 16:18:00, 07 Aug 2012
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.