Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 412.678
Total vizitatori unici: 150.262

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Dorel Vi?an:” E greu s? respec?i ?i s? iube?ti un om cu inima schimonosit?”, ?tefania Stefaniargeanu - Teatru / Arta spectacolului


Oamenii ace?tia cu care, poate c? te întâlne?ti o dat? în via??, ai impresia c? r?mân în decorul în care a?i discutat pentru totdeauna, ca ?i cum clipa timpului ar prelungi acele ceasornicului- le-ar potoli mersul, domolindu-le somnoros.Dar ei vin ?i pleac?.Onoreaz? invita?ia dialogului uman ?i se retrag cu modestie.Ceea ce r?mâne în inim?, în con?tiin?a rememor?rii este ceea ce s-a înfiripat în spa?iul cuvintelor, pe parcursul celor 30 ?i ceva de minute alocate întreb?rilor curioase ?i r?spunsurilor rostite de glasul experien?ei ziditoare, de cel care tr?ie?te ?i ?i-a dedicat via?a în numele literelor frumoase ce alc?tuiesc numele profesiei sale, cea de: actor.Eu am aflat cine este nu doar în fapt, ci ?i de fapt, Dorel Vi?an.Ave?i op?iunea de a alege s?-l cunoa?te?i, citind cu aten?ie rândurile ce s-au înscris, ini?ial, în mecanismul reportofonului meu.Ulterior, ele s-au cerut transcrise pentru a ajunge la voi ?i la dumneavoastr?, cititorilor în?elep?i!

Reporter :Tr?im într-o lume în care ambalajul ne fur?, parc?, ochii... ?i nu mai au unii puterea s? vad? dincolo de el. Uneori nici nu conteaz? dac? e gol, apreciaz? doar ce e pe dinafar?, iar con?inutul nu mai conteaz? absolut deloc.Asta e lumea nebun? care ne-nconjoar?; ce e ciudat e c?, atunci când ?i se pare c? cineva a v?zut dincolo de ambalaj, parc? revine la ce a v?zut ini?ial...
Ce a fost înainte de aceast? lume furat? de mirajul ambalajului?

Dorel Vi?an: A fost o lume mai ordonat?, a fost o lume care se c?uta pe sine.Acum nu se mai caut? pe sine, ci se multume?te cu ambalajul. Ba dimpotriv?, se ambaleaz?, cum spunea Schiller, î?i împodobe?te lan?urile, pentru c? nu e în stare s? le sf?râme.?i, pe mine, nu numai c? m? deruteaz? sau, cel pu?in, m-a derutat- acum nu m? mai deruteaz?, pentru c? m-am obi?nuit cu ea.Dar am o pozi?ie de respingere a acestei lumi.Nu pot s? m? adaptez, ea e prea superficial?, e prea zgomotoas?, e prea mizerabil? si, în lumea asta, un artist care se respect? pe sine ?i publicul lui, nu are bucurii.Un artist care nu are bucurii nu e nimic.

Oamenii au pierdut nuan?a de libertate a rela?iei

Reporter:Cum ar?ta radiografia valorilor de alt?dat??

Dorel Vi?an: ?nainte nu se vorbea atât de mult de valori cum se vorbe?te ast?zi, pentru c? valorile func?ionau.?ntr-o lume, care func?iona, dup? o ideologie c?reia i s-a spus comunist?, puteai s? ocole?ti ideologia respectiv? ?i s? transmi?i un mesaj.Aici este problema fundamental? ast?zi.Nu se mai transmit mesaje sau, dac?, se transmit mesaje, nu se transmit mesaje de potolire a patimilor.Ci se transmit mesaje de r?scolire a patimilor.Deci, exact invers fa?? de cum se f?cea odat?.?i-atunci se creeaz? o lume f?r? puncte de sprijin, în special pentru cei tineri-care nu mai au puncte de sprijin ?i nu mai ?tiu în ce s? cread?. Unii se descump?nesc, iar al?ii urmeaz? lumea asta a marilor magazine, a mall-urilor, a sclipiciului, a virtualului.?i î?i formeaz? o realitate proprie, renun?ând la realitatea-realitate –pentru c?, în realitate trebuie s? func?ioneze adevarul .De fapt, oamenii, o dat? cu evenimentele acelea din decembrie ‘89, au ie?it, în strad?, pentru marea lor ?ans?, f?r? s? ?tie ce e ?ansa aceea ?i nu stiu nici ast?zi, dupa 20 ?i ceva de ani.Nu ?tiu ce este ?ansa pentru care au ie?it.Au numit-o libertate, la un moment dat.?i a?a au ?i strigat, dar au în?eles-o total gre?it.Au pierdut nuan?a de libertate a rela?iei.Nu po?i s? fii liber dac? nu ai lan?, dac? nu renun?i la alte lucruri ?i dac? nu e?ti atent s? nu-i deranjezi pe ceilal?i ?i libert??ile lor.Aici este problema fundamental? a existen?ei noastre, a vremii noastre: o societate care tot timpul flutur? cuvântul libertate, dar nu ?tie s? o foloseasc? ?i nu ?tie ce este.

Teatrul ?i filmul sunt locuri de întâlnire a adevarului


Reporter: A?i vorbit, la un moment dat, despre credin?a pe care o prop?v?dui?i, ori de câte ori se ive?te ocazia.Citez : ”…un artist nu trebuie s? fac? roluri, ci s? recreeze destine.”
Cu ce se hr?ne?te, în accep?ia dumneavoastr?, o credin??, o pasiune, astfel încât s? reziste în memoria timpului?

Dorel Vi?an: Se hr?ne?te cu adev?r.Dac? nu se hr?ne?te cu adev?r, nu rezist? mai departe.Asta fac teatrul ?i filmul-ele sunt, în general, locuri de întâlnire a adevarului, nu a falsului.E adevarat ?i faptul c? acum teatrul se r?spânde?te în a?a-zisele spa?ii neconven?ionale, ceea ce, dup? p?rerea mea, este o mare prostie.Nu po?i s? pui o conven?ie într-un spa?iu neconven?ional.Teatrul este o conven?ie ?i nu po?i sa-l pui într-un spa?iu neconven?ional.El trebuie s? fie într-un spatiu conven?ional- acolo este o rela?ie.Publicul ?tie c? arti?tii de pe scen? nu chiar dau cu cu?itul unul în cel?lalt, ci se fac, dar nu asta trebuie s?-l intereseze pe el, ci ceea ce transmit de-acolo, de pe scen?, mesajul.?i mesajul ?sta trebuie s? fie plin de adev?r - numai c? este o credin??, potrivit c?reia, omul toat? via?a lupt? s? g?seasc? adevarul ?i, în momentul în care îl g?se?te, încurc? adevarul. Ast?zi pe noi ne încurc? foarte tare.Am ajuns, cum spunea Molière acum 400 de ani, încât, în zilele noastre nimeni nu se mai ru?ineaz?.Tr?im o vreme în care nimeni nu se mai ru?ineaz?.?i vedem pe arti?ti cum nu se ru?ineaz?, pe scen?, în situa?ii mizerabile; îi vedem pe politicieni, îi vedem pe vânz?torii care nu se ru?ineaz? s? î?i vând? un medicament fals sau o pâine, în care nu se mai pune f?in?, drojdie ?i sare, ci glutumat, poten?ator de culoare ?i ni?te poten?ator de gust.?i, uite a?a, în libertate mânc?m o pâine nenorocit?! ?i, tot a?a, lu?m dou? pastile înainte ?i dup? ce am consumat pâinea.Din nenorocire, a?a este ?i în art?- ?i în art? spectatorii trebuie s? ia pilule.Mai e ?i câte-o pâine care se m?nânc? ?i, care, îti face pl?cere, cum e filmul acesta la care am lucrat(Despre oameni ?i melci, în regia lui Tudor Giurgiu) - este f?cut pentru oameni ?i-atunci nu mai trebuie s? iei pilule.

Omul are puterea de a-?i scutura lan?urile ?i de a-?i cere drepturile, în felul lui

Reporter: Prezent în peste 50 de roluri în teatru, v? remarca?i ?i în cele 70 de roluri interpretate în produc?ii române?ti ?i interna?ionale, deopotriv?. Laureat cu numeroase premii-între care se disting § Premiul pentru cea mai bun? interpretare masculin? la Festivalul Filmului Românesc de la Costine?ti (1981) ?i § Premiul de Excelen?? la TIFF pentru activitatea neîntrerupt? în slujba artei (2003). În fapt sunte?i: actor, director ?i poet român. Cine este, de fapt, Dorel Vi?an?

Dorel Vi?an: El însu?i încearc? s? fie.Director nu mai sunt, m-am l?sat de directorat.Teatru nu mai fac, pentru c? nu e în acord cu mine. Teatrul care se face ast?zi, nu mai urmeaz? perceptele lui Aristotel.Urmeaz? perceptele noilor regizori ?coli?i la ?coala libert??ii, care nu mai ?tiu c? teatrul este un dialog între oameni.Au impresia c? este un dialog al g?rg?unilor din propriul lor cap ?i propria lor ne?tiin?? ?i nepricepere.Dar lumea suport?, începe s? suporte aceste spectacole ?i chiar s? se obi?nuiasc? cu ele si chiar s? –i plac?.Aici este gravitatea: ne obi?nuim s? mânc?m ?i furnici.?ncet, încet, spunem:Domnule, vezi ce pro?ti am fost c? n-am mâncat de la început?A?a este ?i cu teatrul românesc.Foarte pu?ine produc?ii mai sunt de teatru.Restul sunt de spectacol, care, în acceptiunea mea, nu intr?.A?a cum nu intr? muzica dat? tare.Muzica dat? la maxim este o form? de animalizare.A?a cum au spus o dat? Schopenhauer ?i Nietzsche: c? omul, dac? se trage din maimu??, a devenit, în zilele noastre, mai maimu?? decât maimu?a.Nu pot s? suf?r atitudinea asta.?i asear? am plecat de la petrecere mai repede decât ceilal?i pentru c? nu puteai vorbi cu nimeni.Pe vremuri, dup? premier?, s?rb?toream.Ascultam muzic?, dar era o muzic? placut?, subtil?, frumoas?.Dar c? s?-?i urle n?te zbateri, ni?te tobe de când intri ?i pân? ie?i, acela?i ritm în cap, s? ie?i r?gu?it, s? nu po?i s? vorbe?ti cu cel din fa?a ta, de la mas?; s? nu po?i s? schimbi un gând, o p?rere , s -auzi ce spune despre film, despre teatru…Nu m? pot adapta la muzica asta tare.Nu mai este muzica aceea, despre care spunea Caragiale c? “gâdil? urechile în mod pl?cut”, ci aceea care le gâdil? în mod nepl?cut.

Reporter:A?adar, preferin?ele dumneavoastr? muzicale…

Dorel Vi?an: Preferin?ele mele muzicale sunt legate de muzica bun? ?i de muzica care se bazeaz? pe muzica.Adic?, în general, muzica clasic?, popular?, u?oar?, care spune o poveste.?i muzica trebuie s? spun? o poveste.Pân? ?i cer?etorul trebuie s? spun? o poveste-c?, dac? nu, nu-i pune nimeni nimic în palm?.A?a trebuie s? fie ?i artistul: s? spun? o poveste care s? transmit? un mesaj, în special un mesaj de bine ?i de frumos, pentru c? a?a au spus to?i marii gânditori ai lumii.C? arta trebuie s? prop?v?duiasc? frumosul, nu urâtul.Din p?cate, omul a?a este f?cut-nici cultura, nici civiliza?ia nu pot schimba condi?ia uman?. Condi?ia uman? r?mâne la fel.Omul este la fel de sublim ?i la fel de mizerabil ca pe vremea lui Shakespeare, ca pe vremea lui Molière, ca pe vremea lui Goethe, ca pe vremea lui Eminescu ?i ca pe vremea noastr?.E la fel de sublim ?i mizerabil.Depinde în care parte cade.?i-acum foarte mul?i cad spre mizerabil.Spre mizeria din om.Aici gre?im- c? nu-l consider?m pe om a?a cum trebuie-omul este mai puternic decât credem noi, dar ?i mai mizerabil decât îl credem.?ns?, are puterea de a-?i scutura lan?urile ?i de a-?i cere drepturile, în felul lui.Dar, când ajunge acolo, de multe ori, e prea târziu.

Suntem o lume de surzi ?i de orbi ?i de mu?i!

Reporter: ?i cum crede?i c? ar putea fi reprimat? dorin?a aceasta de a accede la mizerabil(grotesc)?

Dorel Vi?an: Dorin?a asta poate fi reprimat? prin mai multe c?i.Ea este oprit? sau cel pu?in ameliorat? prin institu?iile care se bazeaz? pe iubire: familia, rela?ia dintre so? ?i so?ie, rela?ia dintre p?rin?i ?i copii, rela?ia dintre fra?i ?i fra?i, rela?ia dintre prieten ?i prieten, rela?ia dintre ?ef ?i subaltern.Astea, dac? nu se bazeaz? pe iubire, se stric? pe urm?.Clenciul este în aceste rela?ii.Familia, în primul rând., trebuie s? creasc? copiii într-o form? cinstit?, într-o form? curat?, s? nu-i lase s? se strâmbe.Este un proverb turcesc care spune :„Copilul e ca ?i copacul; dac? de mic se strâmb?, anevoie se mai îndreapt?!”Familia nu mai func?ioneaz? normal, pentru c?, o dat?-nu mai are timp pentru c? trebuie s? fac? bani ?i, a doua oar?, ideea de familie nu mai are funda?ia pe care a avut-o odat?.Acum am ajuns la considerentele lui Don Juan care percepea familia ca pe un fleac, cum spune Moliere:”Putea s? se c?s?toreasc? ?i cu câinele ?i cu pisica.”A?a este familia ast?zi.Pe urm?, o alt? institu?ie este ?coala ?i ea îi manipuleaz? pe copii.Nu mai este ce-a fost odat? ?coala, în care copiii s? înve?e rezisten?a la anumite impulsuri care vin dinafar?.Tebuie s?-i înve?e pe elevi cu anumite greut??i, cu anumite sarcini.Eu sunt dasc?l, la baz?, ?i eu ?tiu de la dasc?lii mei c? singurul drept al unui elev este de a înv??a, toate celelalte sunt obliga?ii.Pe urm?, nu mai e bun? societatea, e bolnav?.?i-atunci se îmboln?vesc ?i oamenii.Institu?iile sociale, institu?iile care ar trebui s?-l potoleasc? pe om ?i s?-i inhibe pornirea spre r?u, dimpotriv?, o accentueaz?.Ii dau senza?ia de libertate, de spontaneitate, îi dau senza?ia de om care î?i con?tientizeaz? impulsurile.Aici este necazul, marele necaz al lumii.Nu este numai al nostru, este al lumii.Pentru c? oamenii nu mai mor în r?zboaie, cum se murea în vremea lui Maltus, acum mor de medicamente, de exemplu.Este un paradox. Moartea, din cauza medicamentelor ?i din cauza gre?elii doctorilor, este pe locul patru în lume, dup? un studiu.Deci, toate astea îl fac pe om s? nu mai fie ziditor, ci s? fie d?râm?tor.?i-atunci el d?râm?, în loc s? zideasc?.Chiar a ajuns s? se simt? foarte bine în aceast? situa?ie.Pentru c? nu are opreli?ti.Nu sunt legi.Legea familei e a?a cum e, codul moral e a?a cum e, foarte mult? violen??, foarte mult? ur?.Omul cre?te ?i se formeaz? în acest climat.Pentru c? omul este extraordinar de adaptabil.Nu mai ?tie societatea c? ceea ce intr? în urechile ?i mintea copilului de mic, va rezona toata via?a.Dac? intr? lucurui bune, toat? via?a vor rezone lucruri bune.Dac? intr? lucuri rele, toat? via?a vor rezona faptele rele.Nu ?tiu, parc? nimeni n-aude.Suntem o lume de surzi ?i de orbi ?i de mu?i!Am scris o carte de psalmi.Unul din psalmi se încheie cu o apocalips? ?i-acolo chiar descriu aspectul acesta.

Reporter: Trecutul fascinant le oferea românilor accesul la cutia magic? din care ie?eau voci care se întip?reau adânc în sufletul ascult?torului noptatic.Ce semnifica?ie are, pentru dumneavoastr?, povestea teatrului radiofonic?

Dorel Vi?an: Teatrul radiofonic era un lucru extraordinar.D?dea pove?ti umane, foarte frumoase.Ascult?torul, pentru c? nu vede ceea ce se întâmpl?, î?i folose?te propria lui imagina?ie.?i el vede cu ochii min?ii ce aude la radio.?i-atunci, implicarea lui, de?i e o cale nemijlocit?- nu e ca la teatru unde e mijlocit?-unde îl vezi pe actor cum respir?, îl vezi cum se mi?c?-îl mobileaz? ?i îl mobilizeaz? mai tare.?i este ?i o cale mai economic? de a-l face pe om s? se apropie de propriul lui suflet.?n ultima vreme, aceste lucruri s-au r?rit ?i nu e în folosul oamenilor, ?i nici a radiourilor.Radioul nostru na?ional este înc? o institu?ie bun?, care transmite lucruri minunate ?i rascole?te.

Reporter: Ce tradi?ii - specifice comunei T?u?eni(din Cluj)- v-au impregnat firul copil?riei?

Dorel Vi?an: ?n primul rând, bunul sim?.Acolo func?iona bunul sim?.?n al doilea rând, cultul muncii, dragostea pentru munc? , preocuparea pentru rela?iile dintre oameni- care erau mai calde.?i multe alte lucruri care erau ziditoare:credin?a-oamenii mergeau la biseric?, respectau s?rb?torile, tradi?iile, obiceiurile.Cr?ciunul era extraordinar, s?rbatorirea Pa?telui era nemaipomenit?! Era o form? ?i un prilej de primenire a omului ?i în suflet si în comportament ?i în îmbr?c?minte.Trebuia s? ai ceva nou…Ce mai!…Era o atmosfer? omeneasc?!A?a spune Goethe: “Dac? binele se ajunge în lume pe cale omeneasc?, atunci mai binele e nebunie ?i am?gire !”Noi acum nu mai lupt?m pentru bine, ci pentru mai bine.?i luptând pentru mai bine, am înnebunit ?i ne-am am?git pe noi în?ine ?i ne am?gim în continuare.Asta este!...(ofteaz?)


Reporter: V? mai aminti?i imaginea mamei?

Dorel Vi?an: Da, îmi amintesc mereu.Am scris ?i un psalm despre un cântec: femeia-mam?, pe care o compar cu un izvor din care curge neîncetat iubire.

In via??, c?ile sunt întortocheate

Reporter: Dac? ar fi s? evoca?i un personaj din literatur? care v-a modelat spa?iul ideilor, spa?iul sentimentelor… ?i o fiin?? pentru care a?i sim?it admira?ie, cu care v-a?i identificat ?i care a avut un rol în devenirea dumneavoastr? artistic?, spiritual?, uman?…

Dorel Vi?an: L-am modelat pe Creang? cât am putut.Poate c? al?ii au putut s? o fac? mai bine.Dar eu atât am putut.Consider c? a fost unul din pragurile vie?ii mele pe care l-am dep??it cu pl?cere ?i cu efort, dar ?i cu bucurie, pentru c? ori de câte ori aud ?i îmi amintesc de B?dia Ion ?i îl am mereu în suflet.Ar mai fi ?i alte personaje, dar pe acesta l-am f?cut ?i nu mai trebuie s?-l reiau.
Sunt mai multe fiin?e.?n primul rând, sunt to?i profesorii mei.?i la ?coala pedagogic?, pe care am f?cut-o la început ?i la Institutul de teatru, unde am avut ni?te profesori eminen?i, de mare preg?tire, de mare cultur?, de mare omenie! Profesioni?ti…care ne-au îndreptat pe c?ile pe care, pe urm?, noi le-am urmat.Un p?rinte, când venea la ?coal? îi spunea directorului: ”D-le director, ?i l-am adus aici ca s?-l faci om!” Acum nu mai mergi la ?coal? ca s? te faci om, acum mergi la ?coal? s? te faci vagabond.Asta e diferen?a.E o diferen?? mic?.(spune cu o fin? ironie)

Reporter: ?tiu c? a?i publicat 4 volume de versuri, pân? în prezent, printre care ?i Vremea cire?elor amare…

Dorel Vi?an: Cire?ele amare aveau semnifica?ia pragurilor din via?a omului ?i, în special, calea iubirii care are foarte mult amar, dar care are ?i foarte mult dulce.Nu pot exista unele f?r? celelalte.Se contrabalanseaz?.Am scris acum o carte pe care am publicat-o chiar la Ia?i - înc? nu este lansat?, dar s-a f?cut la editura Princeps, la domnnul Corbu, care se intituleaz?: Cine îi p?ze?te pe paznici.Este o carte de eseuri ?i articole cu prefa?a domnului Mircea Iacoban - care a scris ?i scenariul filmului despre Ion Creang?.Am scris ?i o carte de psalmi, de factur? religioas?, pentru care am avut onoarea s? m? num?r printre cei 12 finali?ti dint-un num?r de 208, la un concurs Din Spania.Am fosi invitat din partea Uniunii Scriitorilor din Peru s?-mi lansez cartea acolo, în luna noiembrie.Am rela?ii la Ia?i mai bune ?i mai temeinice ?i mai durabile decât la Cluj.La Cluj, mai pu?ine, de când m-am desp?r?it de teatru - “ce-a fost verde s-a uscat.” A?a e-n via??, c?ile sunt întortocheate.

Acum am intrat într-o perioad? a omului cu cârje, care nu se mai poate ?ine pe propriile lui picioare, pe propriile lui sentimente.Ne-au dat tot felul de cârje oamenii noi ?i societatea

Reporter: 2, 3 autori prefera?i pe care i-a?i recomanda unui student.

Dorel Vi?an: Am foarte mul?i.Prefera?i sunt, în primul rând, cei care au scris teatru: Shakespeare, Goethe, Schiller, Molière, dar ?i Eminescu - sunt singurul actor din România care recit? monologurile din textele lui Eminescu ?i sunt ni?te fragmente geniale! Pe urm?, sunt marii scriitori de literatur?: Co?buc, de exemplu, Blaga, Goga.Pe to?i ace?tia i-am cultivat tot timpul ?i îi cultiv în continuare.Mai sunt scriitorii de beletristic?, marii scriitori ai lumii ?i ai no?tri, pe care i-am citit ?i îi citesc în continuare.Din p?cate, nu mai avem timp s? mai citim ?i nu ?tiu ce se întâmpl? cu noi, în acest sens.Chiar zilele trecute am c?utat în biblioteca mea personal? o carte de Cervantes ?i, uitându-ma dup? ea - nu ?tiam unde e a?ezat? - m-am speriat de câte lucruri nu ?tiu ?i de câ?i autori erau acolo, pe care i-am citit o dat?, poate superficial sau doar i-am r?sfoit ?i care, poate, ar trebui acum relua?i ?i citi?i din nou: Kafka, Volkmer, Homer ?i atâ?ia al?ii despre care nu se mai vorbe?te! Nu mai vorbesc câte c?r?i de teoria teatrului, teoria filmului pe care nu le-am mai citit întrucât am considerat c? nu-mi mai sunt necesare.?i, în general, nu se mai cite?te, nu se mai face teatru ?i nici film, ci schimonoseli. E greu s? respec?i ?i s? iube?ti un om cu inima schimonosit?.

Reporter: S? spunem c? studen?ia v? provoac? la rememorare…

Dorel Vi?an(cu entuziasm, revenindu-i zambetul pe buze): Studen?ia era o via?? cu mai pu?ine griji, era o etap? a copil?riei, pentru c? a?a se ?i jucau piesele - într-o form? de joc al spiritului, bineîn?eles!A fost ca o a doua copil?rie!Imediat dup? ce am terminat facultatea, m-am apucat de munc?.Am f?cut teatru, film… Acum am intrat într-o perioad? a omului cu cârje, care nu se mai poate ?ine pe propriile lui picioare, pe propriile lui sentimente.Ne-au dat tot felul de cârje oamenii noi ?i societatea.

Reporter: Poate schimba teatrul oamenii?

Dorel Vi?an: Da, poate s?-i schimbe.?i nu-i face mai de?tep?i, îi face mai întelep?i.Un om care iese de la o pies? de teatru, de la un spectacol prime?te o anumit? întelepciune care intr?, într-un fel, dac? nu o uit?, în cultura lui.De altfel, cultura r?mâne dup? ce am uitat tot.?i-aunci, dac? informa?ia pe care ai primit-o a r?mas în sufletul ?i în mintea ta, e bine.

Reporter:
?tefania Argeanu–student? la Facultatea de Psihologie ?i ?tiin?e ale Educa?iei, specializarea Psihologie, UAIC Ia?i


Nr. hituri: 1.588
Adaugat la data: 09:22:04, 29 Sep 2012
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.