Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 430.942
Total vizitatori unici: 160.953

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
EU, PAZNIC LA CUVINTE, o nou? carte a poetei Caliopi Dicu, ELIZA ROHA - Eseu / Literatura

Editura Betta vine, la acest început de noiembrie, în fa?a cititorilor cu un buchet de versuri lirice strânse într-un remarcabil volum de poezii Eul, paznic la cuvinte al talentatei poete Caliopi Dicu.
Dintru început a? spune c? poeta se distan?eaz? în mod elegant, gra?ios de specificul sentimental al liricii feminine, optând pentru o poezie cerebral?, a profunzimilor ?i esen?elor cuvântului scris. Acest volum este evident ?i un salt pe o treapt? superioar? a operei poetice a domniei sale. De la început la sfâr?it, opereaz? cu metafore prinse într-un cod încifrat. Nu este o poezie cu u?ile larg deschise, poeta glisând pe o coordonat? a sensibilit??ii de mare înc?rc?tur? emo?ional?.
Odat? descifrat acest cod al esen?elor gândirii umane, intr?m în lumea conceptului s?u despre via?? ?i univers pe care poeta ni-l dezv?luie cu d?rnicie. Nu se fere?te de prejudec??i, etalându-ne cu sinceritate juvenil? convingerile sale, cum ar fi, de pild?, credin?a sa în revenirea pe p?mânt:
În noua hart? a visului meu
Plute?te pretutindeni, marele cerc.
Viii ?i mor?ii cunosc deopotriv?
unde am sem?nat alt trup, osândit
s? tr?iasc? dep?rtarea…
?i tr?irile absolut umane, comune, dovedind c? este o bun? cunosc?toare a oamenilor, în acela?i timp fiind îns? îng?duitoare, în?eleg?toare cu ei:
Emo?ia mea are trei laturi prin care vede
Oamenii
Ce-?i beau pe din?untru taina
Cu artificiile ei, uneori, inutile
Lâng? u?a inocen?ei
Unde îngeri coborâ?i de pe pod
Ascund stafiile cu ochii verzi.
Poezia doamnei Caliopi Dicu prefigureaz? viitorul ca fiind incert, nu optimist:
Totul se duce… spune mul?imea
În jurul focului a?tept?m cor?bii,
Pe care stau r?stignite marile întreb?ri,
Spate în spate ca o p?dure
Cu picioarele murdare de frunze.
Avem de-a face cu o poezie condensat? în tâlcuri, confesiv?, cuprinzând o palet? generoas? de tr?iri ?i sim??minte, dar ?i echilibrat?, lirica fiind bine ?inut? în frâu, l?sând adesea dezam?girea s? vorbeasc? de la sine:
Nu demult mi-am promis c? voi deveni înger
Dar am notat adresa gre?it?
?i n-am mai ajuns în rai, ci într-o lume
Poluat? cu principii meschine, goale…
Ideile curg într-un ?uvoi bogat, parc? de neoprit, dezv?luindu-ne taini?ele sufletului s?u, credin?ele sale, îl invoc? pe Dumnezeu, invoc? entit??ile îngere?ti, superioare, intrând în contact mental cu acestea.
Pun piciorul în pragul îngerului cu ochii tri?ti
Foarte alba?tri
Care-mi îndep?rteaz? cu aripa ?uvi?a de p?r
Pe jum?tate însingurat?.
Ideile, gândurile oamenilor, uneori fulgurante, uneori încrâncenate sunt prinse de poet? din zboruri de aripi care-i dezmiard? sufletul bântuit de incertitudini:
Înainte s? te scap de fluturi
Alint în palm? ni?te clipe albe
Din care curge lumina, ca o îmbr??i?are.
Adesea poezia sa pare un joc de cuvinte juvenil, original, vizionar, încriptat în metafore. Nu lipse?te nici u?oara ironie:
Din când în când… str?lucesc diamantele
Nu conteaz?
Dac? le mai cresc aripi!
Când moartea cânt? la ?ambal
O sonat?,
Toate apele se tulbur? de emo?ie.
În fiecare vers întâlnim subtilit??i ale exprim?rii, poeta mergând la esen?a fenomenelor, intrând în contact cu toate categoriile energetice în mod firesc, cuvintele se amestec? în mod miraculos cu natura, astfel c? sentimentele personale iau forme diferite, surprinz?toare, lucrurile sunt însufle?ite, sentimentul iubirii este discret devoalat:
Dac? a? putea, te-a? iubi pân? s-ar destr?ma în mine
Timpul
?i toate cuvintele prinse cu degetul la un loc,
S? ne p?streze r?t?cirea
În non?alan?a celor dintâi r?s?rituri.
Iubirea este mân? în mân? cu frumuse?ea, cu lumina, cu puritatea, totul exprimat laconic, în versuri memorabile, via?a raportându-se în mod continuu la natur?, la misterele ?i farmecul ei, astfel c?:
Fructul care m? opre?te de la p?cat
E iubirea…
Aripile imagina?iei colind? universul uman dar ?i astral alternând aparent gândurile, cuvintele, sensurile ?i lumile, în fapt încriptând tr?iri, sim??minte, filosofii în metafore pe cât de originale ?i surprinz?toare, pe atât de inteligente ?i sensibile, creând o nou? armonie a firii.
Unde se calc? în picioare îngerii,
S? repete rug?ciunea
Ca un cântec supus luminii
Pentru toate p?s?rile azvârlite lui Dumnezeu
Într-o mare pendulare a orelor.
La Caliopi Dicu sentimentele omene?ti pot fi p?s?ri:
Cu aripi mari cât un viscol
Unde Dumnezeu
Întrerupe orice durere
Care ?ov?ie la piciorul crucii dac? trebuie
S? urce sau s? stea nemi?cat? pân? bate clopotul.
De?i pare a fi deasupra realit??ii cotidiene, descoperim accente grave ale dezam?girii date de haosul social pe care-l percepe în mod direct, sanc?ionându-l f?r? menajamente:
Chipuri f?r? viitor fac reguli sterile
Dup? m?sura lor,
Egalul z?rii e cuvântul trist
Cu eul s?u înalt ?i slab
Care trece doar o singur? poart?.
Întâlnim o nou? orânduial? a lucrurilor ?i fiin?elor, de fapt toate fiind categorii ale aceleia?i energii universale:
N-am habar de unde s? încep rostuirea
Împ?carea acestei existen?e
Cu nebunia ordinii care se repet?
Lâng? un eu dospit în oglinda grea, a amân?rilor.
De?i, mai apoi, recunoa?te ve?nicia legilor universale:
În zadar m? dep?rtez
Distan?a r?mâne aceea?i
?i atotputernicia lui Dumnezeu:
Înaintea fiec?rui cuvânt
Sufletul toarn? cu încetinitorul zilele
În oglinda f?r? chip a acestui p?mânt
Unde se ghemuiesc îngerii cu bluzele lor sub?iri
Ca ni?te aripi
?i ne fluier? cea mai veche melodie
Cântat? vreodat?, de Dumnezeu.
Pe întinsul ei, lirica este bântuit? de nelini?ti ?i contrariet??i, poeta aflându-se continuu în c?utarea iubirii ?i armoniei. Ea nu-l mai invoc? pe iubit, n-o mai invoc? pe mam? ca în volumele anterioare, de parc? s-ar fi desprins de matc? ?i c?l?tore?te în univers. Invoc? îngerii ?i Suprema Divinitate, pe Dumnezeu. Cuvintele se r?zle?esc, caut? în?elesuri, altele decât cele consacrate.
Cu toate c? în mod cert lucrurile sunt conduse de legi imuabile, poemul, în cursivitatea lui pare o mi?care continu? a întregului în care cuvintele cap?t? for?e energetice, sunt misterioase ca orice corp ceresc, ca orice minte omeneasc?, însu?irile unora se transfer? altora, ?i în toat? aceast? splendoare încâlcit? ?i instabil? a vie?ii, poeta, eul s?u- de aici ?i titlul volumului- este de fapt paznicul, omul care observ? tot ?i orânduie?te lucrurile dup? obâr?ia lor, într-o lume:
Unde nici o chemare nu are nume
Nu-?i mai apar?ine cuvântului
Cap?t? alt sens în to?i oamenii
Care se potrivesc bine unii cu al?ii
Pentru c? n-au nevoie de r?gaz ?i de straie
În codurile lume?ti
Numai cel plecat ?ine în mân?, adev?rul.
În mod inedit, cartea este pres?rat? cu reproduceri dup? chipuri de o suav? expresivitate, pictate de poet?, aducându-i în acest mod originalitate ?i un plus de frumuse?e. Cu ultimele sale c?r?i de poeme despre EU: Pân? la g?sirea unui alt eu , Din sfera eului p?gân ?i cu acest nou volum, Eul, paznic la cuvinte, doamna Caliopi Dicu a p??it în mod cert în lumea poeziei mileniului trei, îmbog??ind zestrea liricii feminine române?ti.
Eliza Roha
31 octombrie 2012


Nr. hituri: 1.477
Adaugat la data: 06:38:02, 01 Nov 2012
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.